Unknown number (volumul 1)

50#

-Rossa...Rossalinda, deschide usa asta odata, nu ma enerva! tip batand la usa casei sale.

-Federico....ma priveste mama ei uimita.

-Doamna Carla, unde e Rossa?

-Imi pare rau dar nu e treaba ta.

-Oh, pe bune?! Va rog, jur pe viata mea ca nu am inselat-o. Ele doua sunt fetele mele iar mama are ceva cu mine, ma uraste total. Va rog din toata inima, spuneti-ni unde e. Voi merge pana la capatul pamantului daca este nevoie doar ca noi doi si fetita noastra sa fim fericiti. Va implor din tot sufletul, am nevoie de ea sa fie langa mine. Ma doare inima sa stiu ca ea e singura si eu nu pot sa ii fiu aproape.

-Federico, imi pare rau, insa Rossa mi-a spus sa nu-ti zic unde este sub nicio forma. Scuze, dragule, nu-i vina mea. Rossa mi-a povestit ceva din ce s-a intamplat si iti pot spune ca mama ta a umilit-o complet. Ar trebui sa vorbesti mai intai cu familia ta, poate odata va veti impaca insa nu poti sa-i mai permiti mamei tale sa se poarte asa cu fiinta care iti poarta copilul. I-a spus sa te uite si sa dea copilul unui orfelinat dupa ce va naste. Crezi ca s-a simtit bine stiind ca mamei tale nu ii pasa de fericirea fiului si nepoatei ei? Crezi ca nu a durut-o cand mama ta i-a aratat poza aceea cand te sarutai cu alta fata? Sunt convinsa ca nu ai inselat-o si stiu ca si Rossa e convinsa de asta insa nu permit ca mama ta sa o mai jicneasca. E o fata, nu jucaria ei. Deci, cea cu care trebuie sa vorbesti e Herriette nu Rossa, ea te va iubi mereu indiferent ca te duci sau nu dupa ea insa mama ta va continua sa-ti strice mereu viata daca tu nu vei pune punct acum. Scuze, dragule, pentru morala pe care ti-am facut-o insa eu te consider ca un fiu si nu as putea sa va vad pe tine si Rossa suferind. Eu zic sa lamuresti lucrurile si cu fiica mea, ea sigur e cea mai ranita din tot jocul mamei tale. Iar daca ea va decide sa-ti spuna unde e, e decizia ei insa nu vreau sa-i tradez increderea si sa-ti spun eu. La revedere, Fede. Fa cumva si rezolva toata incurcatura asta.

A..a plecat?! Chiar a plecat in alta tara?! M-a lasat aici?! Apelez numarul ei si duc telefonul la ureche rugandu-ma la cer ca ea sa raspunda.

-Alo?!

-Rossa, ce ma bucur ca ai raspuns! Ce faci, esti bine?

-Ce tupeu imens deti. Credeam ca esti diferit fata de mama si sora ta dar se pare ca esti chiar identic cu cele doua scorpii. Ce-ti mai face iubita, ea e bine?

-Tu esti iubita mea. Inceteaza sa mai vorbesti la misto. Te iubesc.

-Eu nu vorbesc deloc la misto, Federico. Eu chiar vorbesc foarte serios. Uita-ma definitiv, de azi incepe-ti o alta viata fara mine. Totul s-a incheiat! spune plangand si inchizand rapid.

Chiar s-a terminat totul intre noi? Chiar greseala asta fatala pe care mama a provocat-o nu se mai poate repara? Credeam ca flacara dintre noi nu va putea fi stinsa nici de cele mai puternice furtuni insa o mica ploaie de vara a stricat tot focul nostru de tabara pe care abia l-am aprins. Mi-am pierdut viata, mi-am pierdut comorile. De azi Pamantul ma poate considera un om mort fiindca asta sunt fara ele doua. Fara fata care imi zambea cand se trezea nu are rost sa mai deschid ochii dimineata. La revedere, viata, a fost frumos sa o simt pe ea langa mine!

SFÂRŞIT!!!!
the end!!