Unknown number (volumul 1)

34#

~ câteva luni mai târziu ~

Eu: "Hei, iubitule. Ce faci?"

Federico: "Sunt ok. Tu?"

Eu: "Mă simt rău şi trebuie să îţi spun ceva ce ne va schimba vieţile amândurora. Nu știu cum să încep."

Federico: "Spune pur şi simplu, iubire. Ști doar că orice ar fi eu sunt aici pentru tine."

Eu: "Trebuie să-ţi spun asta faţă în faţă, nu prin mesaj."

Federico: "Atunci vino la mine. Ai tăi sunt acasă?"

Eu: "Da, dar rezolv eu cu ei. Vin imediat."

Federico: "Bine, dragoste! Te astept!"

Perspectiva Rossei

Îi deschid ușa blondinei mele și o sărut scurt, lăsând-o să intre în casă. Era agitată iar eu puteam simți asta de la kilometrii distanță. Ceva nu e in regulă cu ea.

- Rossa, ce ai? Eşti bine?

- Fede, trebuie să-ţi spun ceva. E grav, e foarte grav. Habar nu am cum vei reacţiona, eu era să leşin când am aflat. Dar oare cum vor reacţiona ai mei? Of, e prea rău.

- Iubito, linişteşte-te! Doar spune-mi ce s-a întâmplat ca să te pot ajuta.

- Stai jos, te rog.

Mă conformez ordinului și mă așez pe canapea, lăsând-o să mai facă câteva ture prin livingul meu.

- Acum imi zici ce ai sau te mai învârţi putin prin casă până ameţeşti?

- Federico, e ceva cu 's'.

- 'S'? E grav?

- Foarte grav!

- E ceea ce cred eu că e?