Virgin Change ( Part 3)

Cap.30. The old key

  Vreau să încep prin a îmi cere mii de scuze pentru lipsa mea. Am fost diagnosticată cu depresie din cauza divorţului parintilor mei, de aceea nu am mai postat o vreme. Am fost nevoită să mă rup de anumite lucruri din viata mea aşa că, am ales să renunţ la scris pentru o vreme. De ceva timp mă simt mai bine aşa că am decis să revin. Îmi pare rău dacă am lipsit probabil puţin cam prea mult. Va iubesc şi încă o dată, îmi cer scuze.
P.S. Notă pentru cei care au depresie... daţi-mi mesaj, am nevoie de prieteni care să mă înţeleagă. Mulţumesc :)



-Răspunde? întreabă Blue stresat

-Blue, nici nu am format numărul. Calmează-te! zic şi mă stresez şi eu

Sună... Nici nu ştiu ce o să zic dacă răspunde.

-Căsuţa vocală. zic şi trântesc telefonul.

-O să îl bat, oricât de frumos ar fi! zice Blue şi ia telefonul de pe jos şi verifică dacă mai e funcţional

-Ştii ceva? Nu ştiu de ce am senzaţia că nu o să îl mai văd niciodată. spun şi brusc, tristeţea mă cuprinde

Încerc să rămân pozitivă, însă tot ce îmi trece prin minte e că nu o să îl mai văd. Îmi lipseşte, deja îmi lipseşte. Vreau doar să ştiu dacă a scăpat cu bine de tatăl lui, vreau să ştiu ce se întâmplă. Nu înţeleg nimic, nu suport asta.

-O să îl vezi, îţi promit. zice şi îmi da telefonul

-Unde? la morgă? Cine ştie în ce belele se bagă. Nu răspunde, a plecat aşa, ferindu-se de oameni. De ce ne e interzis să ne vedem? Până la urmă nu e traficant de droguri sau ceva. Nu?

-Row... eu chiar nu ştiu. Ar putea fi. Până la urmă nu ai văzut ce muşchi are? Pate e ceva criminal

-Dacă ar fi criminal ar fi închis, Blue!

-Siigur, de parcă toţi criminalii sunt închişi. Fii serioasă, Row!

-Acum nici nu o să mai dorm la noapte, mulţumesc, Blue! zic nervoasă, stresată şi tristă.

Blue se pune lângă mine pe canapea şi mă ia în braţe.

-Nu voiam să sune aşa, Row. Uite... ieşim noi din asta, cu răni sau fără o facem împreună. Până la urmă prin ce nu am trecut noi?

-Adevărat... şi dacă ...

-Dacă, nici un dacă. O să fim bine. Noi contăm aici. Tu şi eu. Nu uită ce mi-ai promis în seară în care ne-am cunoscut

-Că o să stau cu tine oricum, orunde şi în orice împrejurare.

-Şi?

-Şi asta o să fac, dobitocule! zic eu şi râd lovindu-l în umăr

După o conversaţie despre cât de super e prietenia noastră, am decis să îl la pe Blue să se pregătească pentru proiectele de la facultate şi să încep să cautinformaţii despre Andrew şi familia lui. Pe inernet nu prea se găseşte nimic, e o familie cu bani, au avocaţi buni, dacă se scrie ceva urât de ei se ştergerepede. Trebuie să găsesc o sursă mai sigură... biblioteca. În biblioteca de aici sunt ziare vechi, articole retrase de pe piaţă şi arhive pline de poze interzise. Trebuie să găsesc o cale să ajung la secţiunea aia.

Îmi iau pelerină pe mine, normal că plouă iar. Cizmele, umbrela şi pornesc spre bibliotecă. Prin oraşul ăsta nu sunt aşa cunoscută ca acasă, aşa că trebuie săgăsesc o cale prin care să pătrund în arhivă bibliotecii fără să am probleme. Nu apuc să ies din casă că Blue apare în faţa mea.

-Crezi că pleci fără mine? spune şi se încălţa rapid.

Îmi era aşa dor să fac lucruri împreună cu el, în sfârşit lasă facultate un minut.

Ajungem la biblioteca unde cam bate vântul. Mă aşteptăm să fie lume multă, e numai 4 dupa masa şi e ditamai oraşul.

-Bună ziua. salută Blue şi zâmbeşte larg către bibliotecara destul de învârstă

-Bună ziua... salută ea şi ridică o sprânceană

-Ne puteţi ajuta cu ceva, vă rugăm? întreabă Blue iar speranţa că ne va lasa piere când doamna se ridică

Pare o doamna destul de veche în biblioteca... nu cred că ar încălca regulile.

-Hmm... depinde cu ce, băieţaş. zice ea şi iese de după tejghea.

-Am dori să accesăm câteva dosare din arhivă din anii trecuţi.

-Cu ce scop? spune ea repezită vorbind precipitat

-Dorim informaţii despre o persoană apropiată nouă.

-Dacă va e apropiată de ce nu o întrebaţi? zice ea puţin răutăcios

-Complicat... avem nevoie de informaţii... zice Blue şi mă ia de mâna

-Şi domnişoară? Şi ea doreşte? întreabă baba şoptit

-Da. Ea nu vorbeşte.

-Mută?

-Traumatizată. zice el zâmbind

-O să va las... cu o singură condiţie. spune ea şi ne trage într-un colţ

Ne împinge într-un birou întunecat şi ne pune pe nişte scaune.

-Păreţi copii desptepti. vă plac misterele?

-Da, normal.

-Uitaţi... am să va las cale liberă la arhivă, după ora 10 când se închide biblioteca, mă aşteptaţi în faţă. Însă... o condiţie...

-Orice. zice blue grăbit

-Am avut o fiica... acum cam 20 şi ceva de ani. Eram tânăra, am dat-o spre adopţie. Trebuie să o găsesc, trebuie! zice ea şi faţa i se întunecă.

-Vreţi să va găsim fiica? întreabă Blue mirat

-Nu să o găsiţi... să mă ajutaţi. spune ea şi îşi freacă faţa plină de riduri

Mă uit la Blue şi dau din cap.

-S-a făcut. Azi la ora 10, aici. Ne uităm în arhivă şi va ajutăm

Ochii adânciţi în orbite ai bătrânei se luminează. deschide biroul şi ne lasă să ieşim. De parca ar fi asteptat ziua asta de ani intregi... de ce nu a apelat la oameni cu experienta?

-În ce dracu ne băgăm? îl întreb pe Blue când ieşim

-Nu ştiu. Nu ai auzit? nici ea nu ştie.