Virgin Change ( Part 3)

Cap.24. Remember it?

 Mă trezesc cu o durere de cap cumplită. Mă întorc în speranţa că Andrew o să mă întâmpine de dimineaţă însă... patul e gol. Sunt învelită cu o pătură, nu mai am brăţările pe mâna. Mă uit în toate părţile. Brăţările sunt pe masă, iar pantofii mei sunt aranjaţi pe faţa patului. Ştiam eu că o să plece... ştiam eu că era prea beat şi că nu o să îşi amintească. 

-Idioată-o, trebuia să îl laşi acolo să îl omoare în bătaie! tip eu către mine în oglindă

Ce spun? Nu l-aş fi putut lăsa acolo? Era beat şi neajutorat, dar... era prea beat să îşi amintească faptul că l-am salvat şi că a dormit cu mine. Am dormit mai adânc că niciodată, m-am simţit protejată deşi mâinile lui erau pline de sânge. M-am simţit iubita, deşi ştiu că nu simte nimic pentru mine.

Mama m-a învăţat să sper, mi-a spus că ea a sperat şi asta a ajutat-o să nu cedeze, dar în ce circumstanţe să sper eu? Nu îl pot schimba pe Andrew. Fetele speră să schimbe băieţii cu ajutorul dragostei, dar asta se întâmplă numai în poveşti. Eu nu pot să sper, dacă speranţa îi dădea mamei putere pe mine mă face slabă.

-Row, de ce plângi în baie? aud vocea lui Blue şi îmi şterg lacrimile repede.

-Nu plâng, dar m-am lovit la degetul mic de la picior şi mă doare! zic eu şi sper să meargă

-Hai să pup, nu plânge. zice el amuzat şi îl aud cum iese din camera mea.

Îmi şterg lacrimile şi pentru că vreau să uit de seară trecută mă machiez şi îmi aranjez părul în aşa lef încât să arăt perfect.

-Wow... Row, oi fi eu gay, dar pot să spun că eşti extraordinar de frumoasă azi. zice Blue şi mă îmbrăţişează cu grijă, fără să mă şifoneze.

-Merg să îmi depun actele pentru carnetul de şoferi. Am mai făcut asta şi la 16 ani dar am renunţat. De azi am nevoie să nu mai depind de tine pentru că,aparent berea te cam atrage .

-Bună idee, copilo. Ne uităm după o maşină drăguţă după, sigur tatăl tău o să fie încântat că faci pasul ăsta.

-Am vorbit la telefon cu el, am 200.000$ pentru maşină.

-Îţi iei una de 100.000 şi restul îi laşi pentru zile negre.

-Am găsit deja una la 47.000$ dolari.

Blue mă îmbrăţişeaza iar şi îmi zâmbeşte.

-Fetiţă mea creşte, ştie să chivernisească banii... zice el şi îşi şterge o lacrimă imaginară

Îmi iau actele, o jachetă de piele neagră.

-Blue, tu să mă aştepţi cu mâncarea făcută! zic eu şi închid uşa.

Emoţiile îmi acaparează gândirea. Dată trecută când mi-am depus actele am renunţat căci am considerat că la 16 ani nu sunt deţul de hotărâtă, în plus tata îmiplătea mereu şofer să mă ia de la şcoală.

Întru în recepţie şi înghit în sec. Practic, sunt mută, cum mama mentosanelor am să cer depunerea actelor. De ce nu m-oi fi gândit la asta până acum? Câtăidioţenie într-o singură Rowsalyn...

-Şoaptă? aud vocea lui Andrew şi tresar

Mă întorc cu frică şi îi evit privirea.

-Ce faci aici? întreabă el curios

Privesc către actele pe care le ţin la mâna şi apoi către recepţie.

-Îţi depui actele... am înţeles. Eu mi-am pierdut permisul, trebuie să îmi fac altul.

Zâmbesc uşor când mă gândesc la stângăcia şi neatenţia cu care Andrew îşi poate pierde permisul.Îmi ridic privirea şi îl privesc în ochi.

-Nu ştiu cum o să vorbesc, Andrew. Nu vreau să vorbesc în faţa lor. zic şi arăt către femeile de la recepţie.

-Te ajut eu... spune şi îmi ia actele.

Andrew merge la tejghea, depune actele cu succes şi îmi aduce biletul cu programarea pentru teste.

-Aici, mâine la ora 11. spune şi mă priveşte zâmbind.

După felul în care mă priveşte, nu cred că îşi aduce aminte de aseară, nu îşi aduce aminte că i-am salvat viaţa şi că a dormit în patul meu. Mă întristezbrusc dar încerc să înghit lacrimile.

-E ceva neînregulă? întreabă Andrew

Dau din cap şi îi zâmbesc.

-Sunt ok.

-Mergem acasă sau ai alte planuri?

Aşa am ajuns să merg cu el acasă. După 10 minute în care nimeni nu a spus nimic, Andrew se se opreşte şi se uită la mine.

-M-a sunat tata... spune şi începe iar să meargă.

-Când? spun şoptit

-M-a sunat să îmi zică de tine. Mi-a spus să stau departe de tine, mâine mă mut. zice şi se uita in gol

Nu ştiu ce să răspund, ceea ce tocmai a spus m-a întristat şi mai tare.

-De ce să stai departe de mine?

-Şoaptă... eu... nu ai înţelege.

-Şi dacă nu vreau să pleci? Dacă eu nu te cred un pericol şi vreau să rămâi acolo unde eşti? spun eu şi mă opresc brusc.

Andrew se opreşte lângă mine şi mă ia de mâna. Se apleacă uşor şi mă sărută pe vârful buzelor.

-Buzele tale sunt la fel de calde ca azi dimineaţă.

Îl privesc uimită.

-Îţi aminteşti? întreb cu speranţă în ochi.

-Da. Am plecat pentru că venise Blue.

-M-ai sărutat?

-Da, dar dormeai. spune şi îmi zâmbeşte subtil

Îl strâng de mână şi mă uit în pământ.

-Pot să te mai sărut o dată? întreabă el jucăuş şi porneşte la pas lent.

Rad încet şi îl privesc.

-Nu şi dacă o să pleci... zic puţin tristă.

-Nu plec, numai în acte.

-O să îţi minţi tatăl? întreb eu şocată

-Nu ar fi prima dată. spune şi mă trage că să nu calc într-o baltă.

Zâmbesc uşurată şi îmi încrucişez mâna cu a lui.