Virgin Change ( Part 3)

Cap.7.Help !

  După ce i-am dat numărul lui Andrew lui Blue , am fost declarată cea mai bună prietenă din lume.Blue îmi face cadouri , şi îmi povesteşte că vorbeşte cu Andrew destul de des .A trecut o săptămâna de când Blue are numărul lui şi deja ştie ziua de naştere a lui Andrew.

"Ce faci ?" primesc un mesaj de la un număr necunoscut.

" Am să răspund , însă depinde...cine eşti ?"

"Ţi-am dat numărul pentru Blue şi nu eşti suficient de recunoscătoare să îmi notezi numărul ? Mă dezamăgeşti , Şoaptă"

"Andrew?"

"Da, uite , nu te deranjez fără motiv.Vreau doar să îţi zic să îţi ţii gura seara asta.Părinţii mei vin la reşedinţa SkyFall.Să nu le spui că mă cunoşti ."

" Am să tac , şi asta numai pentru că ai fost drăguţ cu Blue."

"Ai spus că sunt drăguţ?"

"Nu-mi modela cuvintele după propria voinţă.Ştii bine că nu asta am spus" scriu eu nervoasă

"Doar ţine-ţi gura închisă"

"Ţi-am mai spus , nu te cunosc."

Andrew îmi trimite o poză cu palma lui pe care scrie "Mulţumesc". Eu am scris aia pe mâna lui acum o săptămâna.

" Nu te-ai spălat pe mâna de o săptămâna?" întreb eu amuzată

"Poză e făcută în ziua în care ai trecut pe la mine.Nu sunt un nespălat :))) "

Zâmbesc larg şi privesc poză.

"Deci mă pot baza pe tine şi buzele tale mici că ţineţi tot sub lacăt?"

"Aha."

Nu mi-a mai scris nimic.Mă miră că mi-a scris deşi ştiu că a fost cu un motiv întemeiat.Vrea să tac ...vrea asta cu ardoare.E ciudat să ceri unei mute să tacă...numai el poate face asta.Arunc telefonul şi mă pregătesc de cină.

A fost o cină drăguţă.Părinţii lui sunt amuzanţi.Sunt că ai mei...puţin mai amuzanţi.Am decis să îl conduc pe Blue până acasă căci a stat la cină cu mine şimerită să nu îl las singur pe drum.

-Mulţumesc pentru tot , Row.Te iubesc.zice Blue şi mă îmbrăţişează strâns

Blue a avut o viaţă grea.Părinţii lui au divorţat şi sora lui s-a sinucis.Să fiu prietenă lui îl face feicit şi să îl văd zâmbind mă face şi pe minefericită.Îl sărut pe obraz şi îmi leg şireturile.Trebuie să merg 5 minute pe jos , până acasă.Un fleac.Strada e luminată de felinare iar câteva magazine încăsunt deschise.Zona în care locuim e una prezidenţială unde lumea e foarte liniştită şi totul e că în răi.

-Hei ... aud o voce şi mă întorc

Un bărbat înalt îmi zâmbeşte larg.Are părul lung şi blond iar faţa lui e conturată de o barbă deasă şi lungă.

-M-am pierdut prin cartierul ăsta... mă poţi îndrumă către...dormitorul tău ?întreabă el iar eu împietresc brusc

Inght în sec şi nu spun nimic.

-Oh haide ! Nu îmi spune că te-am amuţit ! zice el şi îmi smuceşte încheietura.

Mă uit speriată în spate .Nu e nimeni.Privesc în toate părţile...O figura înalta , de peste drum stă sprijinită de o maşină şi trimite mesaje.Dacă ţip s-arputea să scap de asta.

-Dacă tipi te omor...aud glasul lui şi mă smuceşte iar facandu-mă să icnesc.Persoană ce se sprijină de maşină îşi ridică privirea uşor , plictisită ...nu măobservă dar îmi pare cunoscut bărbatul din depărtare.

-Te iau cu mine, haide , o să îţi placă....zice el libidinos şi mă ia de mâna.

Încerc să mă smucesc dar în zadar.Mă strânge şi mai tare.Ne îndreptăm spre o maşină.

-Intră ! îmi ordona el.

Mă uit iar în toate părţile.

-Intră , nu înţelegi ?! strigă el furios

Mă ia de cap şi încearcă să mă bage în maşină dar mă împotrivesc.

-Andrew ! ţip cât de tare pot iar figura din depărtare îşi ridică privirea brusc şi măreşte ochii

-Ţi-am zis să nu ţipi ! zice bărbatul bărbos şi îmi dă o palmă

-Andrew ! ţip iar cu toată puterea mea şi încep să plâng

Ştiam eu că e el.Nu eram sigură dar felul în care aleargă spre mine şi bărbos îmi confirmă că el e ...şi tocmai i-am strigat numele.Nu am mai spus nimic de 3 ani şi primul lucru pe care îl zic după atâta timp e numele lui...fir-ar ! Nu aveam ce să fac , era singura cale de a scăpa.

-Las-o ! aud vocea panicată a lui Andrew

Andrew se aruncă asupra bărbatului şi începe să îl lovească.Sunt aruncată pe jos , lângă trotuar.

-Fugi, du-te acasă ! ţipă Andrew şi mă priveşte serios.

Nu mă ridic .Nu pot să plec pur şi simplu.

-Am zis să te duci ! zice el şi un pumn îl loveşte arcadă

Mă ridic speriată şi fug spre casă.Întru în casă şi fug direct spre camera mea...Nu e prima oară când...Aveam 14 ani şi chestia asta a fost şi mai rea.De cândmă ştiu vorbeam puţin ...maxim 10 cuvinte pe zi ,dar vorbeam.La 14 ani , după o zi la plajă un bărbat , sau mai bine zis adolescent m-a atacat şi intenţionasă mă violeze.Norocul meu că poliţia patrula pe acolo aşa că s-a speriat şi a fugit.Poliţia mi-a salvat virginitatea.De atunci tata a devenit prea protectiv ,mama prea grijulie şi fraţii mei mă consideră un bebeluş...şi partea cu amuţitul...de atunci nu am mai scos o vorbă.Chiar şi acuzaţia de la poliţie am dat-oîn scris.Nici un psiholog nu mi-a redat vorbele .A fost greu , dar am trecut peste.Uitasem de tot ...până azi.Bărbatul asta m-a speriat rău .Şi acum l-amlăsat pe Andrew acolo...am remuşcări şi sper să fie bine.Nu pot să îi spun asta tatei.O să mă închidă deşi o să fiu majoră în câteva săptămâni.