Imperfect |Book two|

27. Viata noua probleme noi.

Jessica P.O.V.

Inca nu m-am obisnuit cu camera si drept urmare deja e dimineata si eu nu prea am inchis un ochi toata noaptea. Trebuie sa recunosc ca nu stiu cand timpul a trecut atat de repede pentru ca doar am inchis ochii si el a aparut langa mine, unde trebuia sa fie de la bun inceput. Si cand ma gandesc la trecut... De ce trecutul ne afecteaza prezentul si viitorul? Daca ramaneam America nu-l mai intalneam pe Harry si nu o mai aveam acum pe Rose, deci posibilitatea de regret in ceea ce priveste relatia cu Harry nu exista. Nu regret nimic din ce am avut cu el pentru ca l-am iubit. L-am iubit enorm si inca il mai iubesc, iar distanta pe care am luat-o nu face decat sa imi inteteasca sentimentele pentru el. Am pus bariera asta intre noi sub pretextul unei "pauze" insa o fi adevarat? Sa fie asta o pauza in adevaratul sens al cuvantului sau doar o scuza?

Stiu ca daca m-as intoarce acum la el as fi bine intr-o oarecare masura pentru ca n-as fi intr-un oras plin de necunoscuti si departe de prietenii mei. Si daca ar incepe sa isi reia "obiceiurile" ma voi invinovati cu siguranta.

Pana acum nu mi-am pus intrebarea ce voi face de aici in colo? Cat voi sta aici? Daca ma voi ma intoarce in Londra... Cu cine as putea sa vorbesc si cine ar putea sa ma inteleaga? Nimeni inafara de Harry. Pana si gandurile mele se invartesc in jurul sau...

De ce nu a fost cum mi-am dorit inca de cand eram mica si visam la o iubire vesnica? O iubire linistita poate daca asta e cuvantul potrivit. Poate pentru ca asta trebuia sa traiesc. Indiferent ce ne e dat, trebuie sa traim pentru ca nu avem alta solutie. De ce aleg unii oameni sa-si ia viata din cauza iubirii? Ma gandesc ca ei nu cred in puterea lor, nu cred ca sunt puternici de ajuns incat sa suporte plecarea persoanei dragi. Insa nu e adevarat. Fiecare din noi are, undeva inauntrul sau doza aia de putere care trebuie solicitata la nevoie, doar ca nu toti stiu sa o controleze si prefera sa se afunde tot mai mult in intuneric, lucru pe care l-am facut si eu candva. Pot spune ca ii inteleg pe acei oameni, dar acum de cand o am pe Rose, am gasit un motiv pentru care trebuie sa deschid ochii in fiecare zi.

***

Telefonul imi suna si raspund fara sa cunosc numarul apelantului.

-Alo?

-Buna, Jessica. Christopher sunt, te-am sunat sa te intreb cand vrei sa incepem, aud vocea in difurzor si tac pentru o secunda. De ce ma asteptam sa fie Harry?

-Umm, pai eu sunt pregatita oricand.

-E perfect pentru ca am dimineata libera. Intr-o jumatate de ora e bine daca vin sa va iau? intreba si inca ma surprinde cand face referire la "va".

-Da, e ok.

-Bine, ne vedem, spune si inchide.

Ma grabesc sa imi fac un dus si sa ma imbrac cu ceva lejer. Pentru mine aleg o pereche de jeansi negrii, un tricou alb si un cardigan negru, asortat cu Conversii, iar pentru Rose, o pereche de blugi albastrii, un pulover roz si o jacheta albastra, insa pe ea o imbrac mai greu pentru ca e foarte agitata.

-Unde va duceti? ne intreaba mama punand masa.

-Christopher vine sa ne ia si o sa imi arate si mie cum stau lucrurile, o informez si infulec cate ceva de pe masa, lui Rose dandu-i din portia ei pregatita deja de mama.

Auzim soneria si mama se duce in graba sa-i deschida.

-Doamne, Christopher, semeni leit cu maicata, se mira mama si il analizeaza din cap pana in picioare, lucru ce ma face sa ma jenez umpic, insa el se pare ca nu are nicio problema.

-Da, multa lume imi spune zilnic asta, zice si rade.

-Stai jos si mananca ceva pentru ca sunt sigura ca n-ai avut timp sa mananci, il ia mama de brat si il aseaza pe scaunul din fata mea.