Imperfect |Book two|

40. Cu altcineva.

~Dupa cateva luni~

-Iubito, de ce nu o aduci pe Rose, ma intreaba Christopher.

-Mi-a zis mama ca deja a adormit si nu mai are niciun rost sa o trezesc.

-Ok, merg eu sa o iau de dimineata atunci, imi spune si isi intinde mainle spre mine. Ma asez pe pat si el ma trage la pieptul sau.

Au trecut deja cateva luni si am inceput sa nu ii mai vad ochii de fiecare data cand ii inchid pe ai mei. Cred ca e un bun inceput. Timpul petrecut cu Christopher ma ajuta mult in acest progres si ma bucur enorm ca s-a tinut de promisiune si a luat totul incet.

Mama e entuziasmata de progresul nostru si spune ca in sfarsit sunt pe drumul cel bun. Sa fie oare asa? Inainte, nu credeam ca voi putea face nici un singur pas fara Harry pentru ca practic, nu puteam respira fara el. Eram o singura persoana si cred ca asta ne-a distrus relatia.

Acum, cand stau si ma uit inapoi, imi dau seama ca am facut muuulte greseli destul de mari, care ne-au adus aici.

Intr-un fel, sunt mandra de mine ca am petrecut atata timp fara sa ma mai gandesc in fie ce secunda la el ca o nebuna. La inceput, mi-a fost al naibii de greu pentru ca stiam ca nu eram pregatita sa intru intr-o relatie, dar uite-ma acum aici, langa el si poate ar trebui sa ma simt vinovata, dar nu ma simt.

Nu am mai auzit nimic de Harry din seara aia si apreciez ca Rose nu-mi spune nimic despre tatal ei de fiecare data cand vine de la el. Eu o intreb doar daca s-a distrat si ea imi spune ca s-a distrat pe cineste si ca abia asteapta sa se reintoarca. In schimb, imi povesteste de Stacy, de Bella si de baieti si e nerabdatoare sa se joace cu bebelusul Bellei.

-Iti multumesc ca ai decis sa imi dai sansa asta. M-ai facut cel mai fericit om de pe acest Pamant, imi zice zambind si eu il strang mai tare in brate.

-Nu cred ca aveam de ales, il tachinez eu si rad cu subinteles.

-Asta ziceam si eu, isi impleteste mana cu a mea si imi saruta incheietura, gest ce mi se pare atat de familiar. La naiba! Tocmai ce ziceam ca am facut un progres si gandul imi fuge la felul in care facea Harry asta de fiecare data cand ne faceam cate o promisiune. Nu trebuie sa il compar pe el cu Christopher pentru ca nu incape vorba. Sunt diferiti de la cer la pamant.

-Ramai cu mine in seara asta? intreaba si ma cutremur. Nu imi vine sa scot vreun cuvant, dar ma straduiesc cand stiu ca se uita la mine si asteapta un raspuns. Stiam ce presupune acest raspuns: o mare responsabilitate si o propulsare in prezent. Daca raman aici asta-seara, trebuie sa ii dau drumul definitiv lui Harry. Pentru totdeauna. Trebuie sa renunt complet la amintir

Inghit nodul din gat si prind curaj sa ii raspund desi nu sunt sigura ca sunt pregatita.

-Da, raman, ii zic si vad cum chipul i se lumineaza. Tocmai mi am asumat ceva ce nu stiu daca voi putea duce pana la bun sfarsit.

Ma strange in brate si porneste televizorul, cautand un program mai atragator. Nu stiu de ce, dar am presimtirea ca o sa fie o noapte cat se poate de lunga.

Harry P.O.V.
Stau in fata micutului restaurant si o astept pe Kristen. Pana la Jessica n-am fost obisnuit cu chestii dinastea dragute sa le zic, asa ca daca voi fi un badaran, ma scuza faptul ca n am mai iesit demult cu nimeni.

Lunile ce au trecut, s-au scurs al nabii de greu si parca e o vesnicie de cand am plecat in seara aia din casa ei.
Nu am mai vorbit, nu am mai vazut-o si asta pot sa zic ca m-a ajutat cat de cat. Kristen a fost pe langa mine in tot timpul asta, a fost la fiecare petrecere de-a noastra si a inceput sa isi petreaca timpul cu Bella. Intr-un fel e bine, dar intr-un fel simteam ca ii sterge amintirea Jessicai, ca ia tot ce a avut ea odata aici.