Imperfect |Book two|

41. Cunoscut prea tarziu.

--------------------------------------
Hey! In primul rand, vreau sa imi cer scuze pentru ca nu v-am raspuns la comentariile anterioare pentru ca am fost la mare, insa vreau sa stiti ca le-am citit pe fiecare in parte si involuntar am zambit. Sunt bucuroasa ca va am langa mine si ca am ajuns aici, dintr-un hobby sa zic asa.

In al doilea rand, vreau sa va impartasesc cate ceva si sa va cer (ca de obiceri) parerea.
Ma gandeam ca aceasta carte sa aiba doar 50 de capitole, in comparatie cu primul volum, asta pentru ca o sa am vreo doua cursuri luna asta si o sa imi ia ceva timp sa si postez.
Initial, chiar daca dupa cartea asta am vrut sa continui 'Iubire din greseala' sau sa incep alta pentru ca am multe idei, s-ar putea sa ma las de scris.

***Insa de voi depinde asta pentru ca voi m-ati ajutat sa ajung aici. Astept parerile voastre si imi pare rau ca am lungit o atat, dar chiar am nevoie sa stiu daca ati mai fi interesate sa cititi.
Kisses💋💋❤️
-------------

Am lasat un suspin sa imi scape printre buze si m-am intors pe calcaie de unde am venit. M-am oprit in fata salonului, asezandu-ma pe randul de scaune si incercand sa ma calmez. Nu pot sa intru in halul asta pentru ca toata lumea o sa ma intrebe ce s-a intamplat si nu cred ca faptul ca Harry s-a cuplat cu cineva ar trebui sa ma afecteze atat de tare. Ce vorbesc ru de tare? Aproape ca m-a zguduit. Toata bariera pe care ma chinuisem sa o construisc departe de el tocmai s-a farmitat, s-a facut praf si pulbere.

Inchid ochii si imi las capul pe spate, sprijinindu-l de peretele alb ce acum pare ca ma sufoca.

-Jess? vocea cunoscuta ma face sa tresar si sa ma linistesc in acelasi timp. Stacy inchide usa salonului cand vede in ce stare ma aflu si vine imediat langa mine, asezandu-se intre picioarele mele.

-Ce s-a intamplat? Ti-e rau? intreaba panicata, gata sa se duca sa cheme pe cineva. Ii prind incheietura si o trag intr-o imbratisare, izbucnind din nou in plans.

-E cu altcineva, soptesc, dand drumul suspinelor si plansului cu sughituri.

-E aici? intreaba, mangaindu-ma linistitor pe spate.

-E acolo cu ea, ma plang eu. A sarutat-o si se tineau de mana, ii explic si ea tace.

-Stiu ca nu te ajuta cu nimic ce iti zic acum, dar si el a suferit mult, crede-ma. Ma despart din imbratisare si cu podul palmei imi sterg lacrimile de pe obraji.

-Si eu am suferit cand el distrugea tot ce aveam, imi revin si adopt o expresie neutra, total opusa celei pe care o simteam si pe care voiam cu ardoare sa o exprim.

-Amandoi ati suferit, Jess. V-ati distrus reciproc fara sa aveti habar ca se va ajunge aici.

-Asa e, o aprob si ii fac semn sa se aseze langa mine.

-Doar ca stii... E dureros sa il vad cu altcineva.
Doare ca dracu' si nu stiu cum sa fac sa treaca!

-N-are nicio logica si poate n-ar trebui sa iti spun, dar si el ne-a zis asta cand a venit batut in seara aia cand a aflat ca i-ai dat o sansa lui Christopher.

Ascult ce imi zice si oftez zgomotos.

-Niciodata nu am inteles de ce ati fost atat de incapatanati incat sa va faceti atata rau unul altuia din cauza orgoliului.

-Sincer, nici eu nu am inteles. Doar ca nu ma mai pot lasa calcata in picioare pentru a mia oara, nu-mi mai pot strange inima de pe jos de atatea ori, nu mai pot trece prin acea durere nici macar odata si faptul ca am decis sa ne despartim ne ajuta pe amandoi.

-Da, poate ca e mai bine asa, dar vreau sa stii ca ne lipsesti mult de tot, zice si ma imbratiseaza din nou.

-Si voi imi lipsiti enorm, dar asa trebuia sa fie. Nu s-ar fi ajuns nicaieri daca am fi continuat in cerc. Cel mai bine ar fi sa plec pana nu dau ochi cu el, ii zic si ma ridic, stergandu-mi din nou obrajii. Intram amandoua in salon si ochii tuturor sunt atintiti spre noi.