Imperfect |Book two|

18. Pierderi.

Jessica P.O.V.
Am dat drumul la televizor si am lasat-o pe Rose pe canapea pana am mers sa ii aduc mancarea. M-am asigurat că stă cuminte și m-am grăbit înapoi. Ma aștepta bucuroasă ca de fiecare dată dand din manute.
Gândul mi-a fugit la Harry și mă întrebam ce face. Nu am mai vorbit cu el de aseară și mi se pare că trecut o veșnicie. Până acum au trecut trei zile ale naibii de afurisite, zile în care m-am plimbat cu Rose de colo colo, ba la mama, ba la Bella sau cand era destul de cald afara, in parc.
Mai sunt doua zile si in sfarsit vine acasa. E oribil sa stam atat de departe si cand te gandesti ca erau doar 5 zile. Daca ar fi fost luni sau chiar ani? Doamne, nici nu vreau sa imi inchipui.

-Ti-e foame, scumpo? am amagit-o intinzand lingura si s-a rastit la mine nervoasa.
Gata, gata, am inceput sa rad si ea se incrunta.

Am lasat-o pe canapea, dandu-i drumul la desene si parea captivata de ceea ce vede.

-Stai aici, bine? am strans castronelul si ce mai era pe masa cu gandul de a le duce la bucatarie. A dat din cap si am plecat cu vasele la bucatarie.

In timp ce le spalam mi-am simtit pantalonii trasi de pe mine si am vazut-o pe Rose la picioarele mele, tragand de ei.

-Ma-mi, sarea langa mine si ma tragea in continuare de pantaloni. M-am sters pe mani si am asteptat curioasa sa vad ce vrea. M-a tras de pantaloni spre sufragerie si m-am conformat. S-a pus in fata televizorului aratand cu degetul.

-Oac, oac, arata spre broasca ce statea pe un nufar in mijlocul lacului. M-am asezat pe canapea si am luat telefonul. Harry nu a mai fost online de aseara, de cand am vorbit cu el. Stiu ca sunt patetica, dar ma bucur ca nu a mai vorbit cu altcineva. El a plecat cu afaceri si eu ma gandesc doar la prostii. Intru in galerie si trec peste pozele pe care le-am facut in ultimele zile cu Rose, ajungand undeva la inceputul galeriei. Inca mai pastrez pozele de cand eu si Harry am inceput sa iesim impreuna ca un cuplu si de fiecare data cand ma uit la ele, o stare de bine ce imi alunga toate gandurile negre ma cuprinde.

Telefonul imi suna in mana si numarul memei apare pe ecran.

-Buna, mama. Ce faci? intreb si Rose vine langa mine curioasa ca de obicei.

-Jessica...vocea ei e de nerecunoscut si pare ca plange.

-Mama?! Plangi cumva? banuiala imi e confirmata cand ii scapa un suspin.

-Anne... face o pauza lunga, un alt suspin spargandu-se in difuzor. Anne a murit, spune si izbucneste intr-un plans innabusitor.

-Ce?! a fost singurul cuvant pe care am mai putut sa il rostesc si telefonul mi-a cazut din mana. Inima a inceput sa imi bata din ce in ce mai tare si in capul meu se auzea ecou Anne a murit...

Asta e imposibil! Nu se poate asa ceva, nu are cum sa se fi intamplat o astfel de nenorocire. Rose tragea de mine parca presimtind ceva, dar eu nu mai puteam sa ii raspund. Anne era bine...

Lacrimi au inceput sa curga din ochii mei si am apelat-o inapoi pe mama.

-E imposibil, m-am chinuit sa-i spun.

-Suna-l pe Harry si spune-i. Tatal lui nu are puterea sa o faca. N-are putere sa mai faca ceva. Eu o sa ma duc acolo sa il ajut, daca vrei poti sa vii si tu, dar poate n-ar fi bine pentru Rose, aud cumva vag ceea ce imi zice si inchid telefonul.

Trebuie sa il sun pe Harry. Cum o sa ii dau o astfel de veste? Cum sa ii spun ca fiinta pe care o iubea cel mai mult pe lume a murit? Am inchis ochii inspirand adanc si cand imagini cu Anne mi-au venit in minte, am izbucnit in plans. Stiu ca nu e bine ca Rose sa ma vada asa, dar nu ma pot abtine.

Telefonul a inceput sa sune din nou si ceva mi-a spintecat corpul. E Harry! Daca nu ii raspund o sa se ingrijoreze. Trebuie sa ma linistesc putin.