Imperfect |Book two|

15. Situatii-limita.

~Dupa șase luni~

Harry se juca cu Rose în dormitor în timp ce eu pasam fructele și pregateam iaurtul. Gânguritul ei se auzea până aici, iar râsul lui Harry îmi bucura auzul.

-Mamiiii, mai vii odată cu mâncarea aia că ne e foame? Strigătul lui Harry m-a grabit în acțiunile mele și am dat zor, amestecând iaurtul cu fructele. Am pus lingurița în bol și am pornit spre dormitor. Rose se agita lângă Harry, ținându-se de barele pătuțului atunci când m-a văzut cu mâncarea în mana.
A trecut un an de când minunea asta a apărut în viața noastră și timpul pare că a trecut destul de repede, ea a crescut, iar noi ne-am maturizat. Harry deja muncește cu Zayn într-o firmă ce se ocupă cu contabilitatea unde nici măcar nu încape vorbă de lucruri necurate. Mă bucur că atât Harry, cat și Zayn au decis să lase deoparte tipul ăla de afaceri.

-Cineva e înfometat, i-am ciupit obrajorul și ea mai avea puțin și îmi dărâma castronul din mână.

-Ne e tare foame, mami, Harry o ținea pe Rose, având grijă să nu cadă.

-Harry, du-te te rog și adu-i scaunul de masă. Imediat Harry a fost înapoi, asezând scaunul lângă pătuț. Degeaba Rose are camera ei pentru că în majoritatea timpului doarme cu noi, mai exact pe pieptul lui Harry. S-au obișnuit amândoi să doarmă așa în fiecare seară. Se spune că se creează o legătură mai puternică între copil si părinte atunci când se creează contact între piele, însă legătura luj Harry cu Rose e puternică oricum. Acum ea plânge după el de fiecare dată când îl vede ca pleacă de lângă ea.

Am pus-o în scaun și aștepta nerăbdatoare să ii dau sa manance. Atat de nerabdatoare era incat batea cu palmele ei micute in masa si se stramba la noi. Dupa ce a mancat intreaga gustare, s-a jucat cu jucariile ei in pat. E de necrezut cum o boaba de mazare ia nastere in interiorul tau si dupa luni si luni de asteptare, dai nastere unui suflet.

E nemaipomenit, e absolut un miracol acest lucru care se intampla. Atunci cand o vad pe Rose ca rade, lumea mea prinde culoare si sufletul mi se inunda in bucurie.

-Cat de frumos nu? Ce ti-e si cu viata asta, il aud pe Harry in spatele meu, uitandu-se dupa Rose.

-Asta a sunat de parca am avea 30 de ani, m-am amuzat eu pe seama lui.

-Nici chiar asa, mi se alatura si el razand.

***

-Iubito, eu plec. Ne vedem diseara, bine? Ma saruta intai pe frunte, apoi pe buze si se opreste la Rose.

-Bine, am aprobat cuminte si l-am admirat. Costumul ii vine extraordinar si aerul pe care i-l da il face si mai irezistibil decat era inainte. Nu pot decat sa ma gandesc la vreo secretara nesuferita care ii face ochi dulci, il priveste ore il sir pe ascuns si cauta orice motiv sa se duca la el in birou.

-Daca aveti nevoie de ceva, ma suni da? M-a mai sarutat odata si l-am vazut plecand. Rose deja incepuse sa se strambe. 

-Shh, am luat-o in brate, leganand-o si atragandu-i atentia cu jucaria ce zornaia destul de zgomotos. De indata, am auzit motorul masinii si am stiut ca a plecat.

-Ta-ta, silabele rostite de Rose m-au facut sa zambesc.

-Se intoarce, scumpo, am linistit-o si am pus-o in patut pana ce i-am ales hainele. Pana se intoarce el o sa ies si eu pe ici, pe colo.
Am luat din dulapul lui Rose un dres alb, o rochita roz si pantofiorii de aceeasi culoare. Parul ei incepe sa creasca din ce in ce mai mult, ondulandu-se la varfuri. Ochii mari si verzi cu gene dese ma privesc curiosi de fiecare data cand fac ceva nou pentru ea.

-Ma-ma, ma striga si se joaca cu hainele in timp ce o schimb. Dupa ce am schimbat-o pe ea, mi-am luat si eu alta pereche de blugi, un tricou si balerinii si am fost gata.