Imperfect |Book two|

7. Mai mult ca perfect.

'Chiar daca sunt viu, sufletul mi-e pustiu si as vrea sa fiu... Cu tine printre nori... Printre nori...'

Chiar daca linistea pluteste in incaperea asta, strigatul si durerea sufletului meu se aud mai tare ca niciodata. Corpul a inceput sa-mi tremure puternic cand am vrut sa ma ridic de pe salteaua ce pastra umilinta mea, si brusc am cazut din picioare intr-un plans inabusitor. Harry era in aceeasi pozitie si eu dezbracata in acelasi loc. Tot ce se auzea era plansul meu infundat. Dupa momente dureroase de liniste, mi-am adunat hainele, punandu-le pe mine rand pe rand. Ma scarbea pana si pielea de pe mine. Ma scarbea atat de tare, incat voiam sa o scrijelesc, sa o jupoi, sa fac orice pentru a scapa de ea si de senzatia asta.

Harry privea intr-un punct fix si nu stiam exact ce ar fi trebuit sa fac. Mai eram vrednica sa il ating? Daca ii murdaream sufletul cu atingerea mea? Daca el nu mai putea fi aproape de mine? Fara sa mai ma gandesc la consecinte m-am dus la el, tragand de funiile ce-l inlantuiau si tragandu-i calusul de la gura. Si-a frecat incheieturile si am observat cu stupoare ranile adanci pe care le avea si sangele ce se prelingea pe mainile sale. Picioarele imi trmurau si simteam ca o sa pierd din nou controlul asupra trupului meu.

M-a tras in bratele lui, strangadu-ma puternic si ingropandu-si fata in scobitura gatului meu. Plangea ca un copil si asa m-a facut si pe mine sa plang. Imi plangeam soarta. Ceea ce tocmai s-a intamplat ne-a distrus viata complet. Cel putin mie. Nenorocitul ala a reusit sa se razbune.

Un suspinat profund s-a auzit si Harry si-a ridicat privirea. Ochii sai cristalini acum erau rosii, cu cearcane proeminente, dand frau liber lacrimilor. De ce nici unul nu spune nimic? De ce se intampla asa?

M-a tras de mana si am iesi in mare graba din acea incapere. De-a lungul drumului, pana am ajuns la masina lui, nu mi-a dat drumul mainii nici o secunda. Am urcat in masina la fel de tacuti, si asa am fost pe tot parcursul drumului. Era dureros. De ce nu vorbea cu mine? Daca ma considera vinovata?

Mii si mii de ganduri imi pluteau acum prin cap incercand sa acopere amintirea trupului aluia deasupra mea. Harry mergea cu o viteza neimaginabila. Aveam impresia ca la cat de tare apasa pedala de acceleratie, o sa ii iasa piciorul prin podeaua masinii. Mana ii aluneca pe schimbator si mainile erau stranse in jurul volanului. Nu schita nimic. Parea absent. Toate aceste gesturi ale lui imi dadeau de gandit. Imi pun mii si mii de intrebari acum, incercand sa-mi dau seama ce film ruleaza acum in mintea lui.
Mi-am intors privirea spre geam si o lacrima s-a rostogolit pe obrazul meu.

Am ajuns la casa baietilor si a parcat masina pe alee. A coborat din masina, trantind portiera. L-am urmat, dar el era deja mult prea departe de mine. Pasii mei erau apasati, ingreunati. Alte lacrimi mi-au umplut ochii si am clipit de mai multe ori pentru a le inlatura. Am zabovit cateva minute in fata usii pentru a ma linisti putin si cand mi-am facut curaj am apasat pe clanta. Incercam sa-mi impun sa fiu ok, sa fiu indiferenta ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, dar sufletul meu era zbrobit. Bella si Stacy au venit la mine imediat si m-au imbratisat strans, mai-mai sa ma darame. Am primit bucuroasa imbratisarea asta. Cred ca as fi acceptat si de la un necunoscut o imbratisarea in acest moment. Toata lumea m-a imbratisat si a verificat daca sunt bine si evident ca nu eram, dar n-am lasat sa vada ei asta, mai putin Harry. Harry a fost singurul care n-a vorbit cu mine de cand am plecat de acolo.
Inima mi-a crescut cand am vazut fiinta mica ce statea in bratele lui Harry. Gangurea linistita si Harry ii zambea si o strangea in brate. Cand m-am apropiat de ei, Harry s-a ridicat si mi-a dat-o mie pe Rose, el iesind din sufragerie. M-am bucurat de ghemotocul ce emana numai fericire si cand m-a privit, am stiut ca tot ce am facut n-a fost in zadar. Am meritat din plin acea umilinta pentru Rose.