Imperfect |Book two|

32. Despre el si ea.

Ps. Ascultati melodia :x

Harry P.O.V.

Ma jucam intre degete cu micul obiect de aur pe care nu l-am dat jos deloc pana acum si citeam initialele, aducandu-mi aminte cu placere de ziua in care am fost sa le gravam.

-Jessica Styles zici? Imi place, imi spune zambind si strangadu-mi mana mai tare.

-Si mie, la nebunie chiar, ii zambesc, ducand incheietura la buze si sarutand pielea catifelata.

-Se pare ca beblusul poznas are chef de joaca, isi pune mana pe burtica ce creste pe zi ce trece si ma priveste cu aceeasi bucurie molipsitoare.

-E energica, ceva normal. Deja seamana cu mine si nici nu s-a nascut, ii fac cu ochiul si ea isi da ochii peste cap.

-Noi chiar facem asta? se opreste din mers dintr-o data. Adica, nu stiu, dar nu imi vine sa cred ca in sfarsit ne vom fi unul si acelasi si in acte si in fata Lui.

-Da... E putin de necrezut, insa e adevarat. Vei fi complet a mea, iubito, o sarut scurt pe buze.

-Vom fi bine, zambeste si ma trage de mana spre bijuterie.

In vitrina erau nenumarate modele de verighete, care mai de care mai spectaculoase.

-Ce parere ai, ai ales ceva? o intreb dupa aproape o ora de cautat.

-Cred ca astea sunt perfecte, imi arata o pereche de verighete din aur, simple si de marime medie.

-Ok, le luam pe cele care iti plac tie, ii spun si platesc verighetele.

-Ce text vreti sa gravati pe ele? ne intreaba bijutierul.

-Text? ma incrunt la el.

-Pai pe spatele verighetei,  mi-o ia ea inainte, sa fie scris de mana initala H si J in mijlocul carora sa fie un infinit, ii explica si eu ma uit confuz.

-Cum adica?

-Lasa, iti explic dupa. O sa fie frumoase asa si o sa aiba si o semnificatie aparte, imi explica.

Ironia sortii. Parca trebuiau sa fie speciale si pentru totdeauna... Chiar am facut asta? Am renuntat la tot ce am avut impreuna cu tine? Unde e relatia noastra? Unde sunt momentele noastre? Si mai ales unde suntem noi? Ne-am pierdut pe drum, undeva la neant, visand la acea perfectiune care nu exista.

Eu n-am fost bun pentru ea de la inceput, si trebuia sa imi dau seama de asta inainte sa se ajunga aici, la perioada asta neplacuta in care ne-am distantat si am facut-o da simta doar sila pentru mine, in schimbul acelei mari iubiri. Si totusi, a avut putere. Ea a fost mai puternica decat mine, ea ne-a sustinut relatia de fiecare data, doar prin puterea si caracterul ei. N-are rost, n-are rost sa o mai fac sa sufere si desi simt ca mor pe dinauntru putin cate putin, o las libera. O las sa zboare si sa se inalte in 'naltul cerului, sa se bucure cu adevarat de viata.

Usa dormitorului se deschide si parul rosul imi intra imediat in raza vizuala.

-Pot sa intru? intreaba desi era jumatate inauntru.

-Odata ce-ai intrat nu prea mai vad rostul intrebarii, o iau peste picior si isi da ochii peste cap enervata de atitudinea mea. 

-Eu am venit sa te intreb cum esti si tu iti mai bati si joc de mine. Frumos jucat, Styles, da sa plece.

-Stacy, stai. Iarta-ma, te rog. Poti veni putin? o rog cu voce mica si se intoarce spre mine, privindu-ma de sus.

-Ma simt rau, bine? Ma simt al naibii de rau si faptul ca n-am cu cine sa vorbesc ma deprima si mai mult, ii explic si se aseaza pe covor, langa mine. Doare, doare ca naiba si nu stiu cum sa fac sa treaca. Ma doare sufletul, ii marturisesc si vad cum expresia fetei i se schimba.