Imperfect |Book two|

50. Inima nu respecta reguli - Epilog

Sunt momente in viata in care realizezi ca tot ceea ce ai incercat sa faci a fost in zadar. Te-ai sacrificat inutil pentru cauze nobile, pentru sufletul si linistea altor persoane in schimbul fericirii tale. Greseala capitala. Pe lumea asta ai o singura viata, pe care trebuie sa o traiesti dupa propriile tale reguli si mai ales dupa placul inimii tale, pentru ca la naiba de nu e scurta rau si nici n-ai idee cand te poti trezi azvarlit pe lumea cealalta, gandindu-te cum ti-ai petrecut viata si nu ti-ai implinit toate dorintele si visurile.

Asa ca, fii egoist. Gandeste-te doar la tine si apoi la restul lumii. Pune in balanta, cantareste si mai apoi ia decizia, fara sa te mai arunci cu capul inainte si sa te lovesti de prag ca de fiecare data. Si cea mai de pret regula in tot jocul asta: Ai grija in cine ai incredere, pentru ca prima data si Diavolul a fost inger.

\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\\

JESSICA P.O.V
Am iesit din clinica fara sa ma uit inapoi si mai ales, fara sa ma gandesc de doua ori. Cine sunt eu si ce drept am pentru a lua o viata, pentru a curma un destin la inceput de drum?
Vantul rece face ca pielea sa mi se zburleasca imediat, insa simt sangele clocotindu-mi totodata, ca si cand fiinta din interiorul meu ar vrea sa isi faca simtita prezenta mai mult ca niciodata.

Lacrimi inca-mi curg in nestire pe obraji, rostogolindu-se neglijent pe obrajii trasi ce i am capatat in ultima perioada, care-mi ofereau o expresie usor rece, de om transparent.

Cu Bella si Stacy in spatele meu ma grabesc la masina, insa fara sa am vreun plan stabilit. Habar nu am ce urmeaza, ce ma asteapta, insa stiu ca trebuie sa lupt. Trebuie sa fac ceea ce am invatat inca din copilarie, de cand mi-au fost taiate aripile: sa ma lupt pentru viata mea, pentru o noua viata. M-am saturat sa tot fug, ma oboseste cercul toxic in care ma invart de ani buni sperand sa ajung undeva, insa n-am sa renunt. Din toata tragedia in care s-a transformat viata mea de cand ne-am mutat pentru prima data la Londra cu mult ani in urma, tot ceea ce am invatat a fost sa ma zbat sa ies la lumina chiar si atunci cand eram inghitita complet de intuneric.

-Jess, ce ai de gand sa faci? vocea Bellei umple linistea profunda din masina.

-Incer sa ma gandesc, oftez si-mi rezem fruntea de volanul rigid al masinii, gest pe care-l tot faceam de 10 minute.

-Stii ca va trebui sa iei o decizie in final, nu? Nu o sa mai avem destul timp si Christopher o sa inceapa sa banuiasca ca ceva nu e in regula, mai ales daca ne intoarcem acasa fara cumparaturile pe care spuneai ca le faci pentru nunta.

Cuvantul 'nunta' mi-a trezit un amplu sentiment de greata si de dezgust, insa imaginea Rosei a avut un impact mult mai mare asupra psihicului meu. Am ajuns sa traiesc sub cheie, prizoniera in propria viata si amenintata de un maniac care-mi distruge viata incet si sigur.

-N-ai de gand sa-l suni pe Harry? ma intreaba inapoi Stacy cand nu primeste un raspuns la intrebarea de mai devreme.

-Nu! Categoric nu! ma opun imediat ce aud propunerea. Stiam ca aici o sa ma aduca, dar nu-l pot suna. Ce i-as putea spune? Cum as mai da ochii cu el?

-Jessica, el o sa accepte situatia pentru ca te iubeste mai mult ca orice pe lumea asta. O sa gaseasca o metoda prin care sa va salvati. Ceea ce vrei tu sa faci e o alegere definitiva. Nu o sa mai poti scapa niciodata de Christopher si va trebui sa iti iei adio de la Harry si stii ca el nu va accepta asa usor, mai ales acum cand practic te-a avut inapoi. Tot am incercat sa-l retinem in timpul asta, dar e disperat.