Imperfect |Book two|

39. La egalitate.

Harry P.O.V.

La dracu'! La dracu' cu  tot ! A acceptat sa fie cu el, sa-i dea o sansa, o  nenorocita de sansa! Nu-mi vine sa cred! Defapt, daca stau mai bine sa ma gandesc, eu am fost cel mai mare idiot din toata lumea. Odata ce i-am spus lui acum ceva timp sa aiba grija de ea, el a profitat de slabiciunea mea si n-a pierdut timpul. I-a intrat sub piele si acum o sa fie cu ea, o sa doarma cu ea, o sa vorbeasca cu ea, o sa o atinga... La naiba cu toate! Daca asa a vrut, asa o sa fie. Lovesc volanul cu putere si injur. 

Am venit pentru Rose si nu o sa plec pana nu o vad. Imi scot telefonul si o apelez pe Brenda, care raspunde rasufland greu abia la al treilea ton. 

-Buna, Brenda, ii spun si pentru cateva momente e o liniste deplina intre noi. 

-Buna, Harry. Cu ce te pot ajuta? intreaba si pot fi sigur ca are o expresie nedumerita. 

-Sunt in fata casei voastre si vreau sa o vad pe Rose, ii explic, fara a-i da detalii despre fiica ei, despre care sunt mai mult decat convins ca stie si zice 'mersi' ca a scapat in final de mine. Inafara faptului ca eram baiatul celei mai bune prietene, nu prea cred ca ma simpatiza prea mult dupa tot ce am avut cu Jessica. 

-In regula, eu sunt cu ea la cumparaturi. Crezi ca poti veni la micul complex? E la doua stazi departare. 

-Bine, cad de acord cu ea si ma grabesc sa plec din fata acestei case. Imi sterg buza care sangera pe maneca hanoracului negru, iar sangele de pe incheieturi ce s-a scurs pe pielea volanului, imi da de inteles ca masina o sa aiba nevoie de o curatare mai tarziu.

Dupa ce mai intreb pe strada despre complex, ajung si le vad prin geamul mare pe Brenda si pe Rose. Parchez masina in fata si cobor in graba sa-mi vad printesa. Imi pare ca a trecut o vesnicie

Cand ma vede, Rose se desprinde din mana Brendei si vine fuga la mine. O iau in brate, strangand-o si simt cum furia imi trece brusc si e inlocuita cu o stare de fericire. 

-O aduc eu acasa mai tarziu, ii spun si sper ca n-are de gand sa protesteze pentru ca nu o sa ma mai abtin si o sa imi vars nervii pe cine apuc. 

-Bine, Harry. Ma suni cand vrei, zice evitand sa ma mai atentioneze in legatura cu frigul sau alte detalii. 

-Ce face printesa mea? o intreb dupa ce ii mai sarut odata obrajorii. 

-Bine, raspunde dulce zambind, iar in obraji i se formeaza gropite. Parul blond ii iese din caciula roz si ma mir de ea pentru ca pe zi ce trece creste. Si ceea ce ma intristeaza la culme e ca eu nu sunt langa ea, nu iau parte la evenimentele importante din viata ei si nu imi doresc ca pe parcurs sa aiba de suferit din cauza asta, mai ales din cauza mea. 

Ok, am inteles. Intre mine si Jessica nu mai merge. Era prea buna pentru mine si toata lumea observa diferenta dintre noi, insa eu nu eram in stare sa o vad. Eu credeam ca ca iubirea ce ne-a legat va distruge diferentele vizibile dintre noi, dar n-a fost asa. Gandirea mea nu a facut decat sa accentueze totul, schimband situatia in rau. 

Raul e deja facut si nu am cum sa mai iau nimic din ce am provocat oricat mi-as dori, insa eu stiu ca tot o iubesc chiar daca ea nu ma mai iubeste. Gandul asta ma innebuneste complet; gandul ca iubeste pe altul ma loveste drept in piept.

El o va vedea in fiecare zi, va dormi seara de seara la pieptul lui, ea ii va zambi imediat ce se trezeste, el nu o va face sa se supere sau sa se enerveze, el ii va admira la infinit cuta ce i se formeaza intre sprancene cand e concetrata, cuta ce o face sa arate de-a dreptul minunata. 

Am petrecut impreuna 3 ani frumosi, plini de iubire si peripetii; ani pe care nu o sa ii regret niciodata, insa daca ea s-a hotarat sa ii dea o sansa lui, si eu o sa incerc sa trec peste, o sa incerc sa imi refac viata.