Imperfect |Book two|

34. Fata-problema.

Harry P.O.V. 

Eram umpic confuz de situatie si ma deruta si comportamentul ei. 

-O, Doamne, imi pare rau se scuza cand observa ca scaunul pe care statea era complet ud si apa se scurgea undeva jos, pe presurile negre. 

-E in regula, spun cu jumatate de gura si vad ca isi da geaca jos si incepe sa stearga scaunul, insa in loc sa absoarba apa, geaca facea ca ea sa curga si mai rau. 

-Doamne, Doamne, se panicheaza si se uita la mine disperata. 

-E ok, e in regula, incerc sa o asigur ca e ok astfel incat sa lase odata geaca aia uda leoarca. 

-Imi pare atat de rau, ti-am distrus masina, continua si incepe sa ma enerveze. 

-E doar o masina, e ok, stai linistita. 

-Dupa ce ca am dat si buzna in masina fara sa iti cer permisiunea, am mai si dat-o in bara... 

-Nu-ti face griji. Sa lasam masina deoparte, spun si parca ma bucur cand ploaia si vantul se mai domolesc. 

-Am dat buzna la tine in masina pentru ca te-am vazut ca pe ultima mea salvare. Stau aici de doua ore si ghinionul se tine lant, ofteaza si imi explica. 

-Ce ai patit? 

-Pai ma intorceam acasa si dintr-o data a inceput vijelia. M-am panicat cand masina mea a inceput sa traga spre dreapta si am oprit pe marginea soselei. Am coborat pe ploaia aia, am vazut ca am facut pana, am incercat sa o repar cu roata de rezerva, dar ploua prea tare si nu ma descurcam cu toate chestiile alea si am intrat inapoi in masina. Am vrut sa-i sun pe prietenii mei si ca sa vezi ghinion, telefonul meu e fara semnal, apoi am pornit masina pentru a ma incalzi si am ramas fara benzina, iti poti inchipui asa ceva? ia o gura mare de aer si ma face sa imi maresc ochii in semn de mirare. Daca vorbeam eu atat, pana acum eram lesinat. 

-Wow, e tot ce pot sa-i zic si povestioara ei ma face sa ma intreb cam cat ghinion poate avea o persoana intr-o singura zi. Ai spart vreo oglinda cand erai mica? intreb si o pufneste rasul.

-Sincer, uneori si eu cred asta, se amuza si isi sterge fruntea. 

-Daca te-as mai ruga si ceva, chiar as fi nesimtita pentru ca ma cunosti doar de cateva minute si cred ca-ti inchipui ca sunt un mini-dezastru, spune grabita si ma suprinde, citindu-mi gandurile. 

-Daca pot sa te ajut, o sa o fac. Nu e placut pentru nimeni sa fie in situatia ta si crede-ma ca ma trecut si eu odata prin asta si nimeni nu m-a ajutat, ii explic amintindu-mi de ultima vacanta cu Jessica. 

-Ai putea sa ma lasi la cea mai apropiata benzinarie, sau undeva in drumul tau unde e vreo urma de civilizatie? 

-Unde mergeai? incerc sa fac o conversatie pana ce ploaia se opreste definitiv. 

-Londra, tu? 

-Ce coincidenta! Si eu tot la Londra, spun si chicotim amandoi. 

-Asta da noroc, mai ales dupa ghinionul urias pe care l-am avut pana acum zece minute. 

-Unde stai mai exact? o intreb privind-o. 

-Chelsea Manor St., spune si raman uimit. Tu?

-Shawfield St. E imposibil sa te fi vazut prin imprejurimi, mai ales ca eu cunosc toata lumea. 

-M-am mutat de curand, deci cam ai dreptate cu vazutul. 

-A, dragut, ii spun nestiind ce altceva sa mai zic. 

***

Dupa ce ploaia s-a oprit, am  pornit la drum, discutand cu fata-ciudata despre diferite chestii cum ar fi facultatea, locul de munca, lucruri simple pe care le poti vorbi cu un strain doar pentru a face o conversatie si a nu va simti prost niciunul dintre voi pe parcursul drumului.