Imperfect |Book two|

30. Nimic din ce-a fost.

P.S Va recomand sa ascultati melodia :X

Harry P.O.V.

La dracu! La dracu! Ce cauta sclifositul ala acolo? Cine e si de ce era in casa ei si statea linistit alaturi de ele ca si cand ar fi fost la el in familie?! Am urmarit cu privirea masina in care a urcat si mai ca-mi venea sa merg dupa  el sa-i rup capul si sa-i scot aerele de smecher de doi bani. Scuip sangele si imi sterg buzele umflate de gulerul tricoului. Din cauza lui am lovit-o pe ea... S-a uitat la mine pierduta, de parca nici nu ma cunostea numai din cauza aluia. Dar nici ea nu e scutita de vina oricum.  In timp ce tot intorceam situatia pe toate partile, asteptam sa vina un taxi care sa ma duca la hotel si de acolo sa ma duc odata acasa. In timp ce eu incercam sa-mi repar greselile, pe de alta parte ea avea alte prioritati. Trebuie sa vorbesc cu ea. M-am invartit pe calcaie si m-am intors in curte, trezindu-ma mai apoi in fata usii pe care am intrat fara sa mai bat. Jos nu mai era nimeni, asa ca singura varianta era sa urc in camera ei. Am incercat sa ma calmez, sa-mi stapanesc furia si aveam nevoie de tot controlul meu.

Am urcat cate doua trepte si am ajuns pe holul slab luminat.

-Esti bine? am recunoscut vocea Bellei venind din camera.

-Da... ea a murmurat si pot sa jur ca plangea. Am inchis ochii si am inspirat adanc concentrandu-ma pe ceea ce m-a adus inapoi aici. De cum am pasit in camera privirile lor au fost atintite spre mine si cu siguranta daca ar fi putut, sunt sigur ca pana acum mi-ar fi scos capul de pe umeri.

-Ce cauti aici, Styles? Nu ti-a ajuns, vrei sa ne bati si pe noi acum? ironia din  vocea diavolitei de Stacy era clara si stiam unde bate. Numai ea reusea sa ma scoata din pepeni  in halul asta.

-Vreau sa vorbesc cu tine, Jessica, am spus spre ea si si-a marit ochii probabil intrebandu-se ce mai era de zis.

-Styles, termina cu circul si las-o in pace. Nu crezi ca e destul pentru seara asta? mi se adreseaza din nou pe acelasi ton si-mi venea sa-i indes limba undeva.

-E ok, lasati-ma sa vorbesc cu el, le spune Jessica si ambele ii dau priviri criminale ca si cand eu as fi cel mai nenorocit om de pe Pamantul asta langa care ar putea ramane singura. Am sarutat-o pe Rose pe frunte, ea fiind pe jumate adormita si-am inchis usa in urma scorpiilor.

-Crezi ca mai e ceva de zis? sparge ea  gheata. Daca-ai venit sa-ti ceri iertare sper ca esti destul de destept sa iti dai seama ca nu are niciun rost, nu? se  vedea ca si ea era furioasa, poate mai furioasa ca mine.

-N-am venit sa-mi cer scuze, stai linistita. Am facut asta destul in ultimul timp, timp in care tu erai ocupata cu altele... ii spun, vorbind cu subinteles.

-Deci asta era, isi da seama unde bat si pufneste.

-Da, asta era. Un singur lucru vreau sa stiu. Ti-ai tras-o cu el? vocea mea era slaba, surprinzator de slaba. In urmatorul moment palma sa a facut contact cu obrazul meu.

-Tu esti barbat? ma intreaba si pot sa-mi dau seama ca a deranjat-o groaznic intrebarea mea.

-Raspunde-mi la intrebare, ii cer fixand-o cu privirea.

-Chiar vrei sa-ti raspund? spune si eu dau afirmativ din cap, temandu-ma intr-un fel de raspuns. DA, m-am culcat cu el, scuipa vorbele pline de venin si pur si simplu vad rosu in fata ochilor.

-Te-ai culcat cu el? repet pierdut.

-Da, da, da. M-am culcat cu el si gata, vocea sa face ecou in mintea mea si la naiba daca mai pot sa gandesc.

-De data asta tu ai distrus tot ce mai era intre noi pentru ca n-o sa te iert niciodata, ma ridic de pe pat si ies, simtind subit cum o sa ma sufoc daca nu ies la aer.