Imperfect |Book two|

37. Iluzii.

Jessica P.O.V.

Priveam atenta gesturile cuplului de la masa alaturata si parca,parca imi doream sa fiu in locul femeii, sa fiu admirata si iubita de persoana a carei sclipire din ochi spunea mai mult decat era cazul.

-Mami, ma striga Rose, plictisindu-se presupun, in asteptarea mesei.

-Ce s-a intamplat, scumpo? o intreb, deja stiind raspunsul.

-M-am plictisit, spune si se bosumfla. Vleau afala, se plange si incepe sa devina nelinistita.

-Mergi cu mine afara? o intreaba Christopher si ea aproba imdiat, deja dandu-se jos de pe scaun si alegand spre iesire, ma ingrijoreaza. Christopher se ridica de pe scaun spunandu-mi ca ii gasesc afara si pleaca dupa Rose. La scurt timp, ma scuz si eu si ies dupa ei. Ii caut din priviri, insa fara sa ii gasesc. 

Chelnerul, vazand ca ma tot uit in stanga si-n dreapta, a banuit ca sunt in cautarea cuiva, si mi-a facut un semn discret sa ma indrept spre coltul restaurantului.

Dupa colt era un mic parc amenajat de restaurant, loc in care erau doar Christopher si Rose. El era cu spatele la mine, dand-o pe Rose in leagan, iar ea radea copios, moolipsindu-l si pe el. Imediat ce m-a vazut, a strigat dupa mine, chemandu-ma la ei. M-am indreptat acolo, iar fericirea ei parea si mai mare ca eram eu acolo.

-Iti multumesc, si scuza-ma daca te-a deranjat, ii spun eu lui Christpher.

-Jessica, de cate ori sa iti spun ca nu trebuie sa te mai scuzi fata de mine, si in plus, eu o ador pe Rose si imi place sa petrec timp cu ea, ma asigura el, insa nu imi inlatura senzatia ciudata pe care o am.

Eu si Christopher ne-am asezat pe banca din fata locului de joaca, atentia mea fiind indreptata spre ce facea Rose. Mama a iesit sa ne caute, probabil pentru ca ne fusese adusa cina, iar Rose cum a vazut-o, a alergat spre ea, lasandu-ne pe noi acolo. Sunt sigura ca mama a venit sa o ia pe Rose pentru ca eu sa fiu singura cu Christopher si de asta a evitat sa mai vina aproape de noi. In scurt timp nu le-am mai vazut si am decis ca e cazul sa ma ridic si eu. Christopher s-a ridicat si el, iar cand am inaintat, incheietura mi-a fost prinsa, am fost intoarsa intr-o fractiune de secunda si eram prea aproape, periculos de aproape poate. Ochii sai albastrii ma priveau intens, mai intesc ca niciodata. Eu ii analizam antent miscarile, neintelegand ce se intampla.

-Jessica, lasa-ma sa fac asta, te rog, imi sopteste, aerul cald izbindu-se de buzele mele. Inca il priveam, nestiind ce sa fac, in timp ce buzele sale se apropiau de ale mele. Habar nu aveam ce sa fac, sa raman sau sa plec. Cu o slaba putere de decizie, am ramas, el apropiindu-se si mai mult.
Atingerea dintre buzele noastre era tandra, casta intr-un fel. Ii simteam buzele tremurande, si la fel si pe el. Cand m-a tras mai aproape, inima ii bubuia, sarindu-i la propriu din piept.

O mana si-a asezat-o bland pe obrazul meu, iar alta pe sold, adincind ceea ce se transformase dintr-o simpla atinere a buzelor intr-un sarut profund. Era o senzatie ciudata, extrem de stranie.

Buclele sale aurii imi gadilau fruntea si cand ne-am despartit din sarut ma privea fascinat, ca si cand sarutul asta a fost tot ce si-ar fi dorit pe lumea asta. Ochii ii erau de un albastru, deschis, culoare placuta, ce te fascina si iti trezea interesul.

Eu eram umpic socata pentru ca nu m-am asteptat o astfel de iesire, iar fata lui purta o expresie dezamagita intr-un fel, lucru ce m-a intristat si m-a facut sa ma invinovatesc ca l-am lasat sa ma sarute si sa treaca prin atatea stari.

-Uite, imi pare rau, poate nu trebuia sa fac asta, incepe el si eu parca speram in adancul sufletului ca el sa treaca cu vederea si sa uite, iar eu sa imi vad de viata. In loc sa ii mai spun ceva doar i-am zambit si am putut vedea ca s-a linistit cat de cat.