Life in Greywood

Capitolul 2

Turul casei Moldovan fusese destul de scurt, însă.. impresionant. Bineînţeles, aspectul exterior al casei nici nu se compara cu interiorul.

În casă intrai într-un living imens cu mobilier în stilul anilor 70.. sau poate 60. Era acolo şi un şemineu lângă care se afla uşa ce ducea spre bucătărie şi alta ce ducea spre baie.

Pereţii erau de un bej-maroniu şi susţineau diverse piese de decor (goth, evident) care mai de care mai extravagante.

Înfiorător.

Restul încăperilor erau aflate la etaj. Prima cameră era a Martei, a doua a lui Victor, iar ultima era camera repartizată mie şi Oliviei, vis-a-vis de baie.

Gazdele noastre ne-au lăsat să ne explorăm camera şi să despachetăm singure. Patul dublu era aşezat chiar lângă geamul mare de pe colţul casei.

Surprinzător, mobilierul camerei noastre nu era tocmai atât de vintage şi de goth, doar atât cât să-i placă Oliviei.

Ne aşezam lucrurile în dulap, când s-a auzit o bătaie în uşă.

-Imediat! urlă Olivia.

-Oh, hei, Victor! am spus întorcându-mă.

-Aţi terminat de despachetat?

-Mmm.. aproape. De ce?

-Păi, ştiţi, încep cursurile, replică el fără să îşi schimbe expresia feţei. Eu mi-am cumpărat manualele necesare, însă voi..

Am făcut un schimb de priviri cu Olivia şi am replicat:

-Aha.. ei bine, grozav. Mă bucur că ţi-ai făcut cumpărăturile, o să plecăm şi noi peste o oră să le luam şi pe ale noastre.

-Ok, dar nu vă luaţi prânzul? E 11 deja.

O astfel de întrebare a meritat pe deplin un răspuns a la Lorena.

-Mulţumim de grijă, copilu'. Plecăm după masă, okay?

-Să nu staţi până se întunecă.

Am încuviinţat leneş din cap, precum făcu şi el după şi ieşi din cameră.

Am petrecut vreo 40 de minute cu despachetatul, după care am fost chemate de Marta la masă. Victor nu mânca, şi nici Marta, aşa că aveam tot timpul din lume să discutăm.

Olivia tocmai ce înghiţea o sarma mare când eu îi ţineam un discurs întreg despre părerile mele. Ea mă privea amuzată şi cu puţin noroc n-a împrăştiat toată carnea pe mine. Puţin.

-Deci Victor, ăsta, e cam ciudat, însă simpatic. Casa e groaznică dar frumoasă, Marta simpatică dar înfricoşătoare, iar camera noastră drăguţă. By the way, nu folosesc şi ăştia nişte decoruri gen, nu ştiu, cu ponei?

-Lor, replică Olivia după ce-şi înghiţi ultima îmbucătură de carne. Încetează. Astea sunt gusturile lor. Făcu o mică pauză. Şi în plus, mie îmi place.

-Mda, în fine. Depinde dacă ai gusturi mortale.

-Chiar am, râse.

După o lungă discuţie ca între fete, ce a inclus subiectul băieţi şi, bien sur, machiaje, ne-am pregătit de plecare.

Greywood era un oraş micuţ, aşa că am decis că vom parcurge pe jos tot drumul. Planul era astfel: mergeam mai întâi până în centru, să ne căutăm haine mai groase (pentru că iar ploua, iar numărul hainelor noastre groase era destul de redus), beam o cafea, apoi mergeam la universitate să vedem de ce cărţi aveam nevoie şi înapoi spre centru să ni le luăm.