Life in Greywood

Capitolul 6

Agitaţia m-a cuprins imediat, iar în jurul meu nu mai exista nimic în afară de Olivia. Pomii ce foşneau la adierea vântului şi valurile de studenţi ce treceau voioşi pe lângă noi nu mai existau pentru mine.

Printru-un gest involuntar, mi-am repezit mâna spre încheietura Oliviei şi i-am dat mâneca bluzei la o parte. Nu era nimic acolo.

Mi-am simţit inima încetinind brusc la ritmul ei normal şi m-am aruncat pe spatele banchetei uşurată. Mi-am închis ochii şi am răsuflat zgomotos.

-Thank god!

Olivia mă privea. Şi atât. Părea puţin confuză.

-Credeam că eşti...

-Hei, fetelor!

Cea care mă întrerupse era Alexandra. Părul ei blond îi era prins acum în 2 codiţe şi purta ochelarii ei de vedere cu rame negre. Ne zâmbea cu un zâmbet ce-mi amintea de mama ei, aşa că i-am zâmbit şi noi.

-Ce ai acolo? Am întrebat-o, arătându-i spre cartea pe care o ţinea în mână lângă manualele de fizică.

-Ah, asta? Vampirii din Morganville 10! Am fost în dimineaţa asta la mama, tocmai ce a apărut cartea şi mi-a făcut-o cadou! E genială seria! Vampirii sunt super tari!!

-Mhm, am spus eu indiferentă.

Şi totuşi, chiar ghicisem! Erau Vampirii din Morganville. Începeam să-i prind gusturile. Îmi aducea aminte de prima zi când am întâlnit-o, când fusese atacată de fraţii Monroe. Imediat, am expirat zgomotos şi le-am întrebat pe fete:

-Se mai aude ceva de fraţii Monroe?

-Nţ. Sper că s-au cărat, oricum, replică Alexandra.

-Şi eu, o susţinu Olivia.

-Unde-i camaradul vostru?

-Victor? am întrebat-o. Se simte rău, azi a stat acasă.

Alexandra ridică din umeri şi se aşeză lângă noi. Aş fi dat orice ca să fiu singură cu Olivia ca să putem vorbi de treaba cu vampirii, însă nu îmi venea nicio idee.

-Cred că o să trec iar pe la mama azi, mi-am uitat cheile de acasă. Aţi vrea să veniţi cu mine?

-Noi, începu Olivia, mai avem 2 cursuri.

-Ştii ceva? Eu nu mai am chef de cursuri, vin cu tine, Lexie. Olivia?

Olivia îşi roti ochii în semn că nu-i plăcea cum suna chiulitul, însă fu de acord.

-Perfect atunci, hai să mergem.

Drumul spre librăria doamnei Dawson, pardon, Mariah, era exact aşa cum mi-l aminteam. Vremea era încă călduroasă, deci erau puţine şanse să întâlnim vreun vampir. Am luat-o pe aleile întortocheate ce duceau spre centru şi am ajuns la Librăria Dawson.

Alexandra a intrat în librărie fără probleme şi ne-a făcut semn să intrăm după ea. Mariah nu era la casă, ci îngropată printre rândurile de cărţi.

M-am uitat la Alexandra, aşteptându-mă să-i atragă atenţia. S-a dus la casă şi a apăsat pe clopoţel.

Ring!

-Hei, mommy!

-Lex, hei! Strigă Mariah auzindu-i vocea. Se îndreptă spre casa de marcat. Hei, fetelor, ce vă aduce pe aici?

-Mi-am uitat cheile, fetele doar mă însoţeau.

-Oh, din nou? Eşti o ameţită, jur!

-La fel ziceam şi noi, am râs eu.