Life in Greywood

Capitolul 18

-Fetelor! Expresul Moldovan nu vă aşteaptă toată ziua ca să mergeţi la cursuri!

Vocea plictisită a lui Jason se auzea de la parter. Eu eram gata, însă trebuia să aştept după Olivia să termine de aplicat corniţele de tuş de la ochi.

Mi-am dat ochii peste cap în timp ce îi spuneam Oliviei:

-Pentru numele lui Dumnezeu, termină odată cu tuşul ăla, că strigă băieţii după noi!

-NU SUNT EGALE!

-Cui îi pasă? Crede-mă, Jason nu se uită la hainele sau la machiajele tale. Preferă să privească dincolo de tot. Doar... hai azi!

Atunci, Marta intră în dormitor cu două pacheţele.

-Să mai spun că nu v-aţi luat micul dejun la voi? Haideţi, fetelor. Hai, Olivia, Jason mai are puţin şi face o criză acolo jos.

-El mereu face crize, o corectez eu.

-Ba nu, interveni Olivia. Tu faci crize.

Ce-i drept, era o fărâmă de adevăr în replica Oliviei. Până la urmă, nu era vina mea că aşa m-am născut.

Trebuia să mă consider totuşi norocoasă că m-a iertat pentru că nu i-am spus despre legătura ei de rudenie cu Alexandra. Pentru asta, avea câteva bile albe de la mine.

Când în sfârşit Olivia a apreciat că arăta OK, am coborât la maşină. Victor m-a luat în braţe, însă mi-a dat drumul imediat şi şi-a lipit o palmă peste faţă. A fugit direct în casă, însă nu înainte de a mormăi Scuză-mă puţin.

-Chiar miroase atât de rău noul meu parfum? am strigat la el, însă el era deja în casă.

Am urcat pe locul mortului în maşină, iar Jason şi-a luat rolul în serios şi mi-a răspuns:

-Da. Prefer parfumurile dulci.

-Hai mai taci.

Atunci Victor apăru la fel de repede în maşină pe cât dispăruse mai devreme. Flutură în aer două pungi roşii.

-Oh, asta era, am mormăit.

Victor îi aruncă lui Jason o pungă.

-Yummy! strigă el. Prânzul!

Acum, putea oficial să înceapă altă zi în Greywood.

-Aia e Alexandra?

Victor părea puţin confuz. Nici mie nu mi se părea că semăna cu Alexandra. De ce? Pentru că nu mai semăna aproape deloc cu Alexandra pe care o ştiam.

Tocmai ce coborâsem din Porsche-ul lui Victor, când acea fată cu aspect emo venea spre noi cu un zâmbet sclipitor pe faţă.

Când în sfârşit a ajuns în faţa noastră, am avut confirmarea că era adevărat.

-Oh, doamne. Tu chiar eşti Alexandra!

Fata din faţa noastră avea acum părul verde şi negru la rădăcini, faţa palidă şi buzele date cu ruj roşu. Nu mai purta ochelari.

-Ăhăm. Alexandra. Ce-aţi zice să vorbim despre un subiect mai delicat?

Mă speria îngrozitor. Nu, nu asta era Alexandra pe care o ştiam eu. M-am uitat la Victor ca să-l întreb din priviri ce se petrecea, însă el era prea preocupat de ceva ca să îmi mai acorde atenţie.

Se uita la încheietura Alexandrei.

Alexandra purta la mână o brăţară asemănătoare cu a lui Victor, doar că era roşie. Din câte observasem, toate brăţările vampirilor din Greywood erau turcoaz, însă a ei era roşie, chiar dacă aveau exact acelaşi model.