Life in Greywood

Capitolul 10

Camera era amuţită, nimeni nu mai mişca. Singurul sunet din cameră era respiraţia mea greoaie, căci vampirii nu respirau. Şi totusi... Olivia.. 

-Cum de se poate aşa ceva? 

Nimeni nu mă băga de seamă. Victor făcu câţiva paşi spre Olivia. 

-Alison? 

Olivia se strâmba la Victor, în semn de "oh, tipul ăsta chiar e ciudat", însă nu spuse nimic. Aerul din cameră era prea greu, iar o presiune ciudată dintre noi aproape că mă făcea să explodez. Reacţia lui Jason, însă, fu mai mulţumitoare: 

-Eu sunt obosit, spuse ridicând în aer mâinile şi întorcându-se spre cameră. Deja e prea mult pentru mine. Să mă anunţaţi când terminaţi cu nebuniile astea. Apropo, sper că Lorena nu mi-e şi ea soră! 

-Hei! Am strigat la el ofensată. 

-Ce?  

M-am abţinut din a-i mai răspunde. Nu că aveam cum, căci Marta îşi regăsi graiul într-un final: 

-Vă datorez tuturor o explicaţie. Adevărul este că, totul s-a întâmplat în aniversarea căsătoriei mele şi a lui Zaharia de acum 19 ani. În fiecare an, de această zi, obişnuiam să te jelesc, Zaharia. Însa în acel an, m-am dus într-un club, m-am îmbătat.  

-Oh, doamne, am exclamat surprinsă.  

-Da, presupun că vă daţi seama ce a urmat. Am găsit un barbat, în acel club. Am flirtat împreună. Îmi amintesc că eu stăteam la bar şi el a venit la mine. Nu aveam mintea limpede de la bautură. Ştiam în adâncul inimii că ce avea să urmeze nu era de bine. Cu toate astea, am intrat în joc. Am mers într-un loc şi... 

-Hop! Am strigat. Omite partea cu sexul şi cât de plăcut a fost pentru tine, te rog. Ştim şi noi ce ar urma. 

-LORENA! Strigă Olivia la mine. Doar...... Ugh, taci! Ok? Doar taci! 

I-am aruncat priviri tăioase prietenei mele. Chiar voia să audă încă o dată cum a avut loc momentul magic? Să nu mai zic că unul dintre parteneri era un fucking vampir. 

-În fine, zise Marta văzând că ne-am calmat. Ideea este că n-am ştiut că asta s-ar fi putut întâmpla. Peste o săptămână, am născut. Ştiu ce o să ziceţi, însă cred că gena mea de vampir a accelerat procesul. O săptămână mai târziu, dupa ce am născut, m-am dus iar la club. L-am găsit pe tatăl tău, Olivia. Era treaz, aşa că i-am spus adevărul. Despre tot. Eram uimită că a înţeles totul, însă se pare că nu încă un lucru: că eram o persoană bună. Cum a pus mâinile pe tine, te-a luat. A fugit departe, departe, lăsând în urmă numai un bilet. Prin el îmi spunea că spera să înţeleg că a făcut asta ca să te protejeze. Te-a luat de lângă mine. Mi-a cerut să nu vin după voi şi astfel tu vei duce o viaţă normală. Ce-i drept, l-am crezut şi am acceptat că avea să aibe grijă de tine. Ştiam că nu aveai să duci o viaţă normală alături de noi, dacă ţi-am fi spus adevărul despre ceea ce eşti. Cicatricea ta, Olivia, este un semn din naştere. Un semn moştenit de la mama ta, bunica ta şi aşa mai departe. 

Toţi au amuţit la auzul poveştii. Cu toate astea, Olivia era preocupată să afle mai multe. Lucruri pe care, de altfel, eu nu am reuşit (cu tot tupeul meu) să le dau glas. 

-Marta.. Sau mamă, mă rog. Îi ştii numele tatălui meu real? 

Marta încuviinţă. 

-Wren Moller. 

Olivia căscă ochii şi se scotoci prin buzunar. Îşi scoase portofelul şi am ghicit imediat ce-i arăta: o poză cu părinţii ei. 

-El e Wren? 

O lacrimă îi scăpă Martei. Se uita la poza cu puţină curiozitate. 

-Da. Şi-a schimbat numele de familie, presupun. Cum îl cheama? Wren Rivers? 

Olivia încuviinţă. 

-Un alt obstacol din partea lui ca să nu-l gasesc. Nu-mi vine să cred că aţi fost trimise aici tocmai de părinţii voştrii. 

-De mama, mai exact, am spus eu, 

-Şi Wren nu te-a intrebat niciodată la ce familie vei sta, Olivia? 

I-am tăiat replica Oliviei imediat. 

-Pf, bineînţeles că da, dar Olivia are o memorie cât o coajă de nucă. Nu a aflat niciodată care era numele de familie al gazdei noastre.

De atunci, Olivia şi Marta se aruncară într-o discuţie mai personală. N-aveam chef să ascult chiar totul, însă o curiozitate chiar m-a facut să le intrerup: 

-Fetelor! Am strigat ca să le atrag atentia. Olivia este pe jumătate vampir, nu? Nu se presupune că ar trebui să facă ceva, nu ştiu, vampiresc? 

Toata lumea se uita acum la Olivia. 

-Doar pentru curiozitatea voastră, mărturisi ea, nu vă găsesc apetisanţi pe niciunul dintre voi. Deci nu, nu beau sange. 

-Atunci, Lorena, spuse Marta. Te superi dacă vii puţin până aici? 

Am mers până în faţa Oliviei. Nu puteam citi nimic de pe chipul ei, însă ştiam că în adâncul sufletului ei se ascundea o fată speriată. Marta mi-a luat degetul şi i l-a dat Oliviei. 

-Muşcă, o îndemnă. 

Am vrut să protestez, însă m-am oprit. Puteam să fac asta pentru prietena mea, aşa că mi-a apucat degetul. Mi-am închis ochii, aşteptându-mă la o durere agonizantă, însă tot ce am simţit a fost o mică înţepătură ca de ac. Mi-am retras degetul şi am găsit 2 înţepături roşii, nu foarte mari. La vederea acestora, Marta o studie pe Olivia. 

-Şi totusi, Alison, tu chiar ai trăsături de vampir.  

Eram prea obosită ca să urmăresc celelalte experimente, aşa că m-am dus spre scară fără să mai zic nimic. În urma mea l-am simţit pe Victor urmându-mă. Într-un colţ, l-am văzut şi pe Jason adormit pe canapea. Măcar vampirii puteau dormi. Era prea mult pentru mine. Chiar aveam nevoie de somn. 

Am urcat scările, conştientă de apăsarea puternică a încălţărilor lui Victor din spatele meu. Când să trec de camera lui, el mă strigă. 

-Lore, stai! 

M-am întors obosita spre el. 

-Ce s-a mai întâmplat acum? 

Nu ezită la întrebarea mea. 

-Nimic... Adică totul. Ştiu că vrei să te duci să dormi. Dar după toate astea mai am un lucru pe care îl vreau. 

Mi-am ridicat o sprânceană. 

-Go home, you're drunk. 

-Nu. Vreau să dorm cu tine. Adică, nu să dorm în sensul ăla... Doar să dormim împreună. După toate cele întâmplate, nu vreau să te mai pierd din ochi. Vreau să stau cu tine. Te rog, Lore. 

Am zâmbit leneşă. Imediat, mi-a venit în minte ce reacţie ar fi avut mama dacă ar fi fost de faţă. Cred că s-ar fi speriat de moarte, însă şi eu îl voiam pe Victor numai lângă mine exact cum mă voia el. 

L-am apucat de mână şi am intrat la el în cameră. 

-Bine atunci, dar dacă sforăi, jur că mă culc în baie.