Life in Greywood

Capitolul 5

Tot restul zilei, Victor păru reţinut de ceva, însă numai eu ştiam de ce. Cel puţin, aşa credeam.

Terminasem cursurile, iar eu şi Olivia stăteam în cameră, învăţând şi citind din manuale. Atunci, dorinţa de a-i spune Oliviei ce simţeam era arzătoare. Voiam să-i spun de antrenament şi puteam. Voiam să-i spun de ce simţeam şi puteam. Cu toate astea, nu puteam să-i spun Oliviei de ce făcuse Victor la toaletă . Pur şi simplu, nu puteam.

Era deja ora 8 seara, când cineva bătu la uşa noastră.

-Intră.

Uşa se deschise, iar Victor a pătruns la noi în cameră. Era îmbrăcat într-un trenning negru. Îmi arătă cu degetul spre uşă.

-Oh, shit, am oftat.

-LORENA! Urlă Olivia.

-Taci din gură, Olivia! am apostrofat-o. Astăzi înjur cât vreau.

Victor ne privi cu o expresie puternic-amuzată. Era de faţadă. Amândoi ştiam că aveam să discutăm mai multe în acea seară. Deja creasem un obicei, iar în fiecare seară păream să avem câte o discuţie.

Îşi dresă glasul.

-Vin acum, Victor.

Încuviinţă, apoi ieşi. Olivia nu mai spuse nimic şi mă lăsase să mă schimb în linişte. Mi-am pus o pereche de pantaloni albaştrii de trenning şi un maiou gri, ce-mi puneau în evidenţă formele. Nu ştiu de ce, dar voiam să arăt sexy. Păcat că avea să urmeze o discuţie deloc sexy, cel mai probabil.

Am ieşit, însă nu mă aşteptam să-l găsesc pe Victor pe hol.

-Ce faci, de ce nu eşti în garaj? L-am înterbat curioasă.

-Trebuie să discuţi puţin cu Marta, mai întâi.

-Oh, în legătură cu..

-Da.

Inima îmi acceleră, iar Victor cel mai probabil simţi asta, căci mă prinse de umăr uşor şi mă trase cu faţa spre el. Nu eram prea sigură ce puteri şi ce simţuri avea, însă faptul că mi-a auzit inima îmi părea o explicaţie plauzibilă că avea un auz impresionant.

Mă ţinea cu mâinile întinse pe ambii umeri. Mă privea cu acea privire.. din nou.

-Te rog, nu-ţi fie teamă.

-Nu-mi e, am minţit eu.

-Ba da. Ţi-e teamă. Şi e numai vina mea.

Îşi lăsă capul în jos , apoi reluă contactul vizual.

-Ce ai văzut, ai văzut. Marta n-o să-ţi facă nimic. Însă, sunt lucruri pe care trebuie să le ştii.

-Dar, de ce de la mama ta şi nu de la tine?

-Pentru că ea este şefa vampirilor din acest oraş.

-Va.. vampiri? Sunteţi mai mulţi.

Încuviinţă.

-Dar hai s-o lăsăm pe Marta să-ţi spună toată povestea.

-Vrei un ceai? Mă întrebă Marta în timp ce stătea şi fixa cu privirea ceva anume din bucătărie.

Eu şi Marta stăteam pe câte un scaun la masa din bucătărie, pe când Victor stătea în picioare în spatele meu, exact lângă uşă.

-Nu, mulţumesc.

Marta încuviinţă. Nu mai părea atât de prietenoasă pe cât fuse în prima zi. Era mai reţinută, însă nu era glacială. Nu încă. Mă studie din cap până în picioare, apoi mă privi cu ochii ei verzi ca ai Oliviei. Era ciudat, căci Victor avea ochii negrii şi părul brunet, pe când Marta era o copie mai bătrână a Oliviei.