Vrăjită de tine

Capitolul 4- Partea a doua

         Bastard! Sunt un nenorocit de bastard!

        O peliculă fină de gheață îi strângea inima, în timp ce încerca să asimileze informațiile primite. Mama lui era o trădătoare, la fel ca și fratele lui.

        Ian îl studia îngrijorat, simțind catastrofa ce era pe cale să se producă. La naiba cu el, nu-i păsa.

         Se ridică cu o expresie distantă și se apropie de fereastră urând ziua luminoasă care părea că-si râde de întunericul din el. Era distrus, dar să fie al naibii dacă va lăsa asta să-l nenorocească.

        — Cred că v-ați amuzat teribil de bietul bastard de-a lungul anilor...

        — Nick, crede-mă că am procedat astfel tocmai pentru că mă temeam din cauza reacției tale. Nu voiam să suferi...

        — O, dar habar nu ai, tu, frate, ce simt eu acum, strigă Nick dezlănțuind furia și amărăciunea ce-l rodeau.

       Se întoarse cu pumnii strânși, stăpânindu-se la limită să nu facă ceva regretabil.

       — M-ați mințit, m-ați trădat ca pe un oarecare. Aveți măcar idee ce mi-ați făcut? urlă din nou cu o privire sălbatică. Mi-ați distrus orice șansă la fericire, ați secătuit viața din mine. Și pentru ce? Să vă liniștiți voi conștiința, în timp ce eu... eu mă zvârcoleam în chinurile iadului. Să nu îndrăznești să spui ceva, îl atenționă Nick pe Ian care se ridicase vrând să-l convingă pe acesta de intențiile lui nobile.

        Ușa se deschise și Annie intră surprinzând scena tensionată. Amândoi aveau pe chip o expresie suferindă și tânăra ducesă se îndreptă speriată spre Ian.

       — Dragul meu, ce se petrece? întrebă ea îngrijorată.

        Ian o cuprinse protector, în timp ce Nick pufnea disprețuitor.

        — Iubito, i-am spus tot, știe adevărul, dar a reacționat exact cum am prevăzut, spuse Ian mâhnit.

       — Și tu, Annie? întrebă îndurerat Nick. Toată lumea cunoaște povestea bastardului, în afară de el însuși. M-ați înșelat toți, sfârși el, trântindu-se într-un fotoliu cu capul în mâini.

       — Bineînțeles că știa, Nick, e soția mea și nu i-am ascuns niciodată nimic. Dar nu poți să o condamni pentru loialitate. Ești fratele meu și nu se schimbă nimic, ducele te-a crescut crezând că ești fiul lui. Toți ți-am dorit doar binele.

       Plină de compasiune, Annie se aplecă deasupra lui Nick lăsându-si brațele pe umerii lui.

       — Nick, îmi pare foarte rău, toți te iubim și dacă aș putea ți-aș lua durerea, dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Trebuie să găsești în inima ta puterea de a ne ierta, suntem o familie, spuse Annie cu lacrimi în ochi.

        — Annie, draga mea, oftă Nick, ștergându-i o lacrimă evadată de pe obraz, nu vezi că sunt cu adevărat nenorocit, am făcut ceva de neiertat și complet nejustificat, și ea nu mă va mai ierta niciodată.

        Nick se simțea mizerabil, cel mai josnic om de pe pământ și în sinea lui știa că nu va mai primi încă o șansă. O rănise din nou cu bună știință, distrusese iubirea ce-i legase încă de când se priviseră pentru prima oară în ochi, o umilise respingând-o după ce-și făcuse de cap cu ea. Doamne, sufletul lui nu mai merita mântuire.

       O iubea, întotdeauna o iubise și recunoașterea acestui lucru îi provocă o anumită eliberare. Trebuia să o recucerească cu orice preț, dar fără ca ea să cunoască motivul josniciei lui.