Vrăjită de tine

Capitolul 10- A doua parte

        Danville se mișca de-a lungul încăperii, afișând un calm înșelător pe care nu-l simțea în realitate. Se afla în biblioteca casei ce o închiriase cu mult timp în urmă pentru persoana care îl atrăsese în povestea asta sau, ca să recunoască, în care se băgase cu mult entuziasm.

       Nu prea îi convenea turnura neașteptată a evenimentelor. Avusese alte planuri cu bastarda lui Cumberland. Obsesia pentru fată se născuse din ura ce i-o purta ducelui. Acesta îl umilise cu orice ocazie, dar el avusese deja oportunitatea să se bucure de proprietatea ducelui și o va avea din nou când îi va pângări fiica. Un râs inuman îi scăpă și se uită în jur după eventuali spectatori.

        Era singur. Persoana pe care o aștepta întârzia, deși doar trebuia să coboare pe niște scări afurisite până în bibliotecă.

       Gândurile îi reveniră la situația încâlcită a familiei ducelui de Cumberland, în timp ce își turna coniac într-un pahar. Aflase de aventura ducelui cu fata de preot, dar și de indiscreția ducesei, iar el profitase pe urmă din plin de informațiile primite. Îl urâse pe duce cu o ardoare ce îl uimea chiar și pe el. Acesta apăruse mereu în societate ca un bărbat corect și onest, care avea o familie perfectă, cu o avere pe măsură. O minciună. Pufni din nou. Ducele îi batjocorise de nenumărate ori ideile, dar îi arătase el. Păcat că murise înainte să își vadă familia distrusă.

       Ușa se deschise, întrerupându-l din gânduri și Danville privi la făptura elegantă ce își făcea intrarea în modul ei obișnuit, arogant și aristocratic. Se așeză într-un fotoliu de piele și-i făcu bărbatului un semn disprețuitor cu mâna.

       — Pune-mi și mie o băutură, dragul meu Danville.

       Preț de o clipă scurtă vru să riposteze, dar hotărî că nu e încă momentul, așa că se întoarse și se supuse fără o vorbă.

       Îi întinse paharul și așteptă.

       — Delicios, oftă fals persoana din fața lui. Acum poate îmi explici ce s-a întâmplat noaptea trecută. De ce ai adus fata aici? Ai avut ocazia perfectă să scapi de ea. Și nu îmi servi minciuni de data asta, Danville, nu am crezut nicio clipă că fătuca asta e atât de greu de ucis. Din contră, am impresia că ai angajat intenționat niște incompetenți ca să aibă grijă de o treabă atât de delicată. Hm, ce ai de spus?

       Danville scrâșni silențios din dinți fără a arăta cu adevărat ce părere are despre faptul că era chestionat ca ultimul servitor. Respiră și zâmbi cinic.

        — Totul s-a întâmplat exact cum ți-am povestit. A fost salvată din ceea ce trebuia să fie un accident de trăsură de către Wayland și pe urmă, Adams i-a aranjat calul fetei, dar culmea a avut noroc și de data asta. Aseară chiar nu puteam ghici că Nick Somerville va fi acolo cu fata. Omul meu a omorât doi bărbați aseară, printre care și Adams. Celălalt a încercat să intervină, dar nu a avut probleme cu el.

        — Și Nicolas... Cu el ce-ai făcut?

       Danville nu se putu abține și un zâmbet sardonic îi lăți fața. Știa ce important era tânărul pentru femeia din fața lui.

       — Răspunde, blestematule! Și spune-mi și de ce ai adus-o pe Amelia aici. O vreau dispărută definitiv.

       — Omul meu l-a scos din flăcări în ultimul moment, la ordinul meu, după ce mi-a adus fata la trăsură. L-a lăsat acolo. Nu putea risca mai mult de atât. Deci, poți să zici că ai o datorie față de mine, sfârși bărbatul cu satisfacție. Oh, și a fost nevoie să o sedăm pe fată. Habar nu are unde se află.