Vrăjită de tine

Capitolul 11- Partea a doua

       Tresări. Puternic. Apoi fără ca  măcar să realizeze ce face, Amelia se desprinse de Tony și înaintă doi pași spre Nick cu un zâmbet pe chip care înflorise fără voința ei.

        Se opri la timp pentru că expresia lui Nick nu lăsa loc de interpretări. Era palid și bărbia lui era numai unghiuri dure, în timp ce ochii lui luceau îngustați. Părea cuprins de gânduri criminale, în ciuda posturii lui relaxate. Nick porni din ușă și trecu pe lângă ea și Tony, oprindu-se lângă dulăpiorul cu băuturi, unde își umplu nonșalant un pahar. Sorbi elegant și se întoarse spre cei doi, ridicând întrebător dintr-o sprânceană. Părea să-l lase rece încremenirea lor.

       Amelia se scutură ușor. Ar fi vrut să se strecoare în îmbrățișarea lui Nick, să-l mângâie și să-i mulțumească lui Dumnezeu că era aici, în fața ei, viu și nevătămat. Atât de intensă era pornirea ei, încât își încleștă degetele în pumni pentru a nu alerga în brațele lui. Doamne, cât de frumos era, chiar și acum când o privea cu dispreț. Îl privi în ochi și pentru o clipă, zări în albastrul acela întunecat o durere intensă care aproape o îngenunche. Ar fi fost capabilă să-i ierte orice minciună în momentul acela, dacă el nu s-ar fi încruntat la ea plin de o ură nedisimulată. Amelia icni scurt șocată. Acela nu mai era Nick.

       — Nick... Nu e ceea ce pare... începu Tony, părând să se dezmeticească.

       — Adică insinuezi că ochii mei nu mai văd și urechile mele nu mai aud,  vere?

      Nick bău din pahar, privindu-i cu nepăsare.

       — Ce ai văzut și cât ai auzit? întrebă Tony făcând un pas către Amelia ca și cum ar fi vrut să o protejeze de mânia lui Nick.

       — Destul cât să realizez ce mincinoși trădători am în fața mea. Și că logodnica mea era la un pas de a fugi cu vărul meu, mârâi Nick, strângând paharul până ce i se albiră degetele. Cu un efort vizibil, se îndreptă și lăsă paharul pe poliță.

       —  Nick, nu e deloc așa, protestă Tony prudent. Amelia e în pericol și...

       Nick se repezi la Tony și îl prinse de haină. Era atât de aproape de el și arăta atât de furios, încât Amelia se temu deodată pentru francez, dar și pentru sănătatea mintală a lui Nick.

        — Nick, încetează! strigă ea, încercând să ajungă la bărbatul iubit.

       Nick îi aruncă o privire cruntă.

     — Tu să taci deocamdată. O să mă ocup de tine mai târziu. Momentan, iubitul tău are parte de toată atenția mea. Spune, vere, ce ziceai?

       Îl scutură pe bietul Tony, în timp ce acesta reuși doar să îngaime întristat, părând în același timp lipsit de dorința de a riposta:

       — Nick, Danville a răpit-o pe Amelia și el a atentat și la viața ei. Totul a fost plănuit...

       — Nu, Tony...

       — Și de unde știai tu asta?

       — Pentru că...

       — Tony, oprește-te!

       Vocea ascuțită a Ameliei atrase atenția celor doi bărbați. Tony o privea nedumerit, încă zăcând în încleștarea lui Nick, în timp ce bărbatul despre care crezuse că era iubirea vieții ei se uita la ea suspicios cu un rictus răutăcios ce îi deforma trăsăturile frumoase.

       Nick îl eliberă scârbit pe Tony iar acesta se scutură afișând la rândul lui o expresie indescifrabilă.

       — Nick, aș fi vrut să fii mai rațional în aceste momente urâte pentru Amelia. Ea nu e vinovată cu nimic. Omule, ai uitat că era să fie omorâtă în câteva rânduri deja?