Ana statea in fața cafenelei, nestiind ce sa facă .Iubea locul acela.Era locul ei preferat si ii placea sa vina aici când este tristă. Problema era reactia tuturor când sa intra.Cu toții se opreau din activități si se holbau la ea,timp de câteva secunde.Chiar si chelnerii desi venea acolo aproape în fiecare zi,de când se mutase în oras,în urma cu 6 ani.
Hotărâtă sa intre,Ana a inchis ochii si a deschis usa.Ca se obicei,liniste deplină .Si-a întors usor capul,deschizând ochii si vazand-o pe prietena ei,Zoey. Singura si prietena.
După ce a inchis usor usa,Ana s-a dus spre prietena ei asezandu-se alaturi de ea pe canapea.
Toți au revenit la convorbiri si treburi ca se obicei.
-Ce ti-a luat atât sa ajungi?mă intreaba Zoey zâmbind
-Problema de mama. zice lăsându-si capul pe masă.
Poți sa ma omori?
-Ce a mai facut de data asta?
Observat i ca nu a intrebat ce a făcut Ana.Zoey stia ce fel de persoană este mâna Anei,si faptul ca o certă din motive dintre cele mai banale,cum ar fi,de ce nu mananca micul dejun cu ea.
-A decis sa ma duca la psiholog.Si nu putea sa imi zica asta acasă, Doamne ferește!
A zis-o la scoală, în fața întregii clase!
Zoey o priveste oripilata după care isi pune capul pe masa pentru a-si privi prietena în ochi
-Si eu unde eram atunci?
-Aveam romana.Din cate stiu tu esti alergica la materia asta.
-Nu sunt alergica! se revoltă
Doar ca aveti de predat o groaaaaaza de referate,rezumate ce naivă or fi deci mai bine mă lipsesc.Desi..adauga cu tristețe
As fi vrut sa fiu acolo cu tine.
-E în regula.Nu aveam ora comună ,toate celelalte sumt comune deci presupun ca data viitoare voi putea sa contez pe tine.
-Absolut scumpo.îmi zice impletindu-si degetele cu ale mele.
-Doriți sa comandanți?
Chelnerita era o femeie tânără, cu parul negru,prins în coc la spate si data cu increfibil de mult fond de ten.
-Da.Un ceai de vanilie cu lapte va rog.ii zic fără sa ma uit în meniu
Il stia deja pe derost.
-Eu ceai cu gheață si doua mousse de ciocolată. spune Zoey
-Bine.Vor ajunge imediat.zice după care pleacă
Ana se uita la prietena ei intrebatiare
-De ce ai comandat doua prăjituri?
-Fiindcă îmi e poftă si fiindcă ai nevoie de magneziu.
Ana îsi intorce privirea spre scena unde canta formația localului si observa ca toate fetele din încăpere se uitau la scena.Sau mai bine zis la vine va de pe scena.
-Vampirul e asa frumos.suspină o fată de la o masa de lângă a lor stând cu barbia rezemata în palme.
Ana il privea,dar nu la fel cum il priveau toate celalate. O dezgustă felul în care toate il privesc.Dintre toate cele care suspină după el,nici jumatate nu sunt cu adevărat îndrăgostite de el iar restul il plac doar la aspect.Se uita doar la corpul lui,nu si la suflet.
A ba il priveste diferit.Sa se uita la el cu intelegere si uimire.Ii vede tristețea si chinul din ochi.
Mereu este asa,nimeni nu stie de ce.Nu contează ce cântă, el e mereu trist .
-Azi e ziua?
Azi ai sa vorbesti cu el?întreabă Zoey
-Nu stiu.Adica,acum e evident ca nu am cum iar cand pleaca este mereu incercuit de fane.
-Ma gândeam ca ai sa zici asta.
Zoey zâmbește vicleană
-Ce ai de gand sa faci?
-O sa vezi.
Ana înghite in sec.Prietena sa nu era o fată rea sau periculoasă dar când isi punea mintea la treaba,nu stiai niciodată la ce sa te astepti .
-O,uite!
Vin prăjiturile !
Zoey se linge pe buze,stergandu-si astfel rujul albastru.
S-au apucat amândouă sa mănânce,si ca de obicei,Zoey a terminat prima.
-Poți sa o iei si pe a mea.
Ana împinge spre prieten a ei,prajitura de care abea se atinsese.
-Sigur nu o vrei?
Adori ciocolata .
-Nu.Nu pot sa înghit mâncare solidă. zice turnandu-si niste lapte in ceai adăugând după doua pliculete de zahăr.
Au mai stat o vreme dar apoi a venit si sfarsitul ultimului cântec din seara aceea.
-O Doamne!!strigă Zoey tragandu-se de cercelul din buza
Deja e tarziu.HAIDE!
Ea a scos niste bani din buzunar,aruncandu-i pe masă după care se ridica tragand-o pe Ana după ea pana la iesirea angajaților
-Ce faci?
Nu avem voie aici!
-Ba de fapt da!
M-an angajat aici azi dimineață si o sa îmi dau demisia maine seară.
-Deci te-ai angajat doar ca sa ma ajuți sa il întâlnesc pe Vampir?
Ana se uita la prietena ei
Nu stiu dacă sa iti multumesc sau sa te fac nebună.
-Sunt nebună.Până si mama o spunea.Si ce-i cu asta?
Se opreste putin, părând nostalgică. Mama si murise de cancer in urma cu doua luni.
-Haide!
Au iesit afară exact când Vampirul cobora de pe scena, înconjurat de fane.
Au dat ocol cafenelei pentru a ajunge la o intrarea din față
-Zoey,nu vreau sa fac asta. E o prostie.
Ea da sa plece dar Zoey o prinde de incheieturi.
-Ce faci?
Lasa-mă!
Ea se zbate încercând sa scape dar prietena si nu ii dă drumul
-E pentru binele tău Ana!
Zicând asta,o împinge iar Ana se loveste de un piept tare,doua mâini reci prinzand-o de umeri.
-Îmi cer scuze....V-V-Vampirule?intreaba panicată
Îmi cer scuze,îmi cer scuze ,îmi cer scuze!tipa dandu-se înapoi
-Ar trebui sa fii mai atenta pe unde mergi.Ai fi putut păți ceva.
La auzul vocii lui,calda dar puternica,Ana amuteste.
-Prezinta-te.ii sopteste Zoey dandu-i un cot.
-Eu sunt Blue adică. ...aaa...sunt Ana Blue.
El se uita spre asfințit, la soarele care apunea
-Eu ma grăbesc. Vreți ceva de la mine?
Si dacă vreți sa întrebați,nu,nu dau autografe.
-Ana este o mare admiratoare a ta.Am putea măcar sa îți facem o poză?
-Zoey,a zis ca se grăbeste.
-E în regulă. Dar fi rapidă, chiar trebuie sa plec.
Zoey scoate în mic aparat foto din buzunar,făcându-i o poză.
În momentul următor, ceilalți doi membri ai trupei ies din cafenea.
Un băiat blond,cu un cap mai scund ca Vampirul isi pune în braț pe duna gâtul lui.Vampirul ramane nemișcat.
-Hei D,până la urma te-ai hotărât sa nu iti mai ignori fanele?
-Mi-au facut doar o poză.
-Vrei sa îmi faci si mie una?o întreabă pe Zoey
-De fapt.intervine Ana
Noi trebuie sa plecăm
-Ba nu trebuie.se opune Zoey
Haide,ai vrut atât sa il întâlnești.Măcar ne poți spune cum te numești?
-Dar sunt sigura ca are alte lucruri de facut.
-Nu va pot spune cum ma cheamă îmi cer scuze.Haide Henry.
El pleacă si un băiat de aceeasi vârsta cu el,cu parul negru,il urmează.
