Damien se uita pe fereastra camerei,la fata care dormea,pe un pat moale si alb.
Văzuse o asemenea tristețe si singurătate in ochi ei,aceeasi care era si in sufletul lui iar asta il facea sa vrea sa o protejeze.
Damien s-a cățărat pe casă, până pe acoperis.
-Ana.a suspinat el
Si-o dorea atât de mult dar nu putea sa o aibă. El nu va face parte fin lumea ei.
A sarit de pe acoperis,deasupra unei câine. Animalul l-a mușcat dar Damien era mai puternic.L-a strâns de gât, pana ce câinele si-a dat ultima suflare.În timp ce se hrănea,nu stia ca cineva se apropie de el,cu un cuțit în mâna.
Un cuțit de argint.
Damien merge clatinandu-se spre casa,tinandu-se de partea stângă si gafaind.
-Damien?
Henry aleargă spre prietenul său.
-Damien,vorbește. Ce ai pățit?
Damien nu răspunde,dar Henry nici nu are nevoie de un răspuns, imediat ce ii vede sângele curgandu-i se pe tivul tricoului,isi da seama ce s-a întâmplat .
-Te-au atacat vânătorii? întreabă intinzandu-l pe o bancă, în parc
-Când ma hraneam.geme el
Henry,nu esti în siguranță. Lasa-mă aici.
-Nici o sansă. O sa stau cu tine până te vindeci.
Henry ii ridica tricoul,dând cu ochii de o tăietură imensa,adâncă de un deget,pe soldul stâng al prietenului său.
Rana nu părea ca se inchidea câtusi de puțin, pe măsură ce minutele treceau.
-Trebuie sa îți cos rana.
-Las-o.Sunt bine.Nu am sa mor.
-Damien,când ai băut ultima oara sânge?
Si nu ma refer la cel din seara asta care,sunt sigur ca era doar un caine vagabond.
-Sincer?
Nu mai stiu.Si nici nu vreau sa stiu.
-Ai nevoie sa bei sânge. Sange DE OM.
-Nu am de gand sa omor pe cineva.Sângele animalelor e destul.
-Da,ca sa te tina în viață ,dar în rest?
Chiar si acum câteva săptămâni o rana ca asta ti s-ar fi închis pana acum.
-Nu am sa omor pe nimeni.
-Nici nu ai cum,în starea in care esti.zice încet
Henry scoate un cuțit de la mijloc,făcându -si o tăietură mica pe deget după care i-l întinde lui Damien.
Ochi lui Damien devin risii precum sângele si, nemaiputandu-se stăpâni, începe sa suga sângele prietenului său.
Dar acesta se termina prea repede,iar vampirul isi înfige colții în brațul lui Henry.
Bea câteva guri după care se dă la o parte,gafaind.
-Scuze Henry.Nu vroiam sa iau atât. Esti bine?
-Da.Nu ai supt atât de mult pe cat crezi.Dar tu esti bine?
-Nu.geme el
Cred ca ma duc acasă. Sunt obosit.
-Obosit?
Credeam ca vampirii nu obosesc
-Eu nu sunt orice vampir. zâmbește Damien
Rana s-a vindecat.Eu chiar tre' sa plec.
După asta se ridică, plecând cu o viteza amețitoare
Când ajunge acasă, se duce în camera lui,intinzandu-se pe pat.Au trecut doua luni de când nu a mai avut nevoie sa doarmă, dar acum era complet epuizat.
Se pregateste sa se culce,când cineva bate la usa.Foarte repede,arunca tricoul pătat de sânge sub pat,deschizând usa
-Ce vrei Callum?
-Ai fugit.DIN NOU!
-Am fost doar afară. Nu îmi place sa stau închis in casa toată ziua. Nu sunt un liliac.
-Nu ai voie afară. Daca te prindeau?
Si in plus ce este asa de interesat la ce faci tu?
-Era ziua,si sa sti ca îmi place foarte mult ceea ce fac.
-Distrezi oamenii pentru bani.
-Nu distrez oamenii.Muzica este ceva ce fac pentru ca îmi place.
Acum te rog sa ma lasi în pace.
El da sa închidă usa,dar Callum o opreste cu piciorul.
Nu e vorba numai de asta,nu?
E vorba de un om?
-Iesi afară Callum.
-E o femeie?
Te-ai îndrăgostit de o femeie?!
-Am zis sa iesi!tipa Damien
Totusi,vampirul cu parul negru nu se lasa intimidat
Se apropie de pat,scoțând o haina de sub el
O miroase,închizând ochi de placere
-Asta nu e sânge de om.
Ai fost rănit. Erau vânătorii, nu-o asa?
Te-au prins si te-au rănit!
Callum da sa il apuce de gât,dar băiatul este mai rapid.Il apuca de încheietura,strangand-o cu putere.
-Pactul pe care l-am făcut tine de mii de ani.zice cu voce calma
Te rog,ca si conducător trebuie sa înțelegi si respecți pactul ăla.
Acum faci si tu parte din familia noastră. Trebuie sa iei cat mai putin contact cu oamenii,asa încât vânătorii sa înțeleagă ca si tu făcu parte din familie
-Eu nu sunt din familia voastră. Daca mi-ai cere sa plec,as pleca fără regrete.Acum,te rog sa ma lasi în pace.Sunt obosit.
-Obosit.repetă Callum
Nu mai auzise în viața lui de un vampir obosit. Dar Damien nu este un vampir obisnuit.Are jumătatea din vârstă lui si totusi este mult mai puternic ca el.
-Presupun ca te vei duce si maine la...slujba,nu?
-Da.
Callum iese din camera,lasandu-l singur pe Damien.Tânărul vampir nu se putea gândi decât la fata pe care o văzuse dormind,
cu nici doua ore în urma.
-Ana Blue.sopti după care se arunca în pat, adormind in aceeasi secundă.
În camera alăturată, Rene ,soția lui Callum, nu stia ce sa facă. Vroia sa izbucnească în plâns,auzind ce a pățit cel pe care ,desi il cunostea de mai putin de doi ani,il consideră fiul ei.
-Nu am putea sa mergem la vânători?propuse ea
Suntem imuni la atacurile lor.Cel care l-a rănit pe Damien ar putea fi foarte usor pedepsit.
Callum ofta,uitandu-se trist la sotia sa.
Desi avea peste 500 de ani,Callum mereu a zis ca nu exista ființa mai frumoasa decat soția lui.Asta nu s-a schimbat.
Chiar si cu părul saten, nepieptanat,cazandu-i neglijent pe umeri,chiar si cu ochii galbeni plini de lacrimi, ea tot frumoasa era.
Vampirul si-a trecut o mână prin părul lung si negru,oftand
-La asta m-an gandit si eu.Dar pactul spune ca noi nu avem voie sa ne hrănim cu oameni.Când m-an sus la Damien,nu avea nici o zgarietura,desi pe tricou era clar sângele lui.Asta poate însemna doar ca a băut sânge de om.Cel mai probabil,al acelui vânător cu care tot umbla,de când il stim.
-Încă refuză sa bea ,nu?
Callum da din cap,tristețea citindu-i-se în ochii negri
-Nu vrea sa bea sânge deloc dar totusi,cred ca începe sa se obisnuiasca cu cel animalic.
Rene nu mai spuse nimic.
Isi lua soțul de mână, invitându -l la o plimbare in grădina.
-Unde este acum?intreaba ea în timp ce se plimbă, cu capul pe umărul lui
-Doarme.Rene isi ridica capul,alarmată.
-Doarme?
O Doamne.Dar...asta nu inseamna ca-
-Nu Reni,nu inseamna ca e pe moarte.El e diferit de noi. Inseamna ca nu a băut sânge de prea mult timp iar acum corpul lui are nevoie de odihna sa asimileze sângele
-Bietul de el.E doar un copil.
-Da.Acum,este copilul nostru.
