Damien parchează masina in fața casei Anei.Era doar ora noua si totuși luminile erau stinse lucru care o fac ea pe Ana sa creadă ca mama ei era plecată sa facă pregătiri pentru.... nuntă.
Încă o infiora acest cuvânt
-Intri cu mine?întreabă scotandu-si centura
Nu e nimeni acasă, nu ai de ce sa te temi.
-Nu pot.zice privindu-si ochii sangeri in oglindă
Trebuie sa ajung acasă. Nu vreau ca Rene sa se îngrijoreze.Ne-am cam certat.
-Înțeleg. zise fata puțin dezamăgită
Pai atunci ne vedem mâine la scoală.
Il sărută pe obraz si o secundă buzele ei raman acolo,parca lipite de pielea lui rece ca gheața
-Du-te în casă Ana.ii spune când sa se dezlipeste
Noapte bună.
-Noapte bună. ii sopteste zâmbind
El așteaptă în masină până ce lumina din camera ei se stinge.
Vrea sa plece dar decide sa nu.Va sta cu ea până vor venii zori
Nu ii vede pe părinții ei venind.
Când in sfârsit vede ca mai e putin si răsare soarele se întoarce acasă. Il găsește pe Rune stand in curte.Parea ca il așteaptă
Se apropie de el cu pasi mari si apăsați
-Frate,unde-
Rune nu apuca sa îsi termine propoziția ca Damien il apuca de guler
-Esti nebun?
Dacă te vedea cineva?
Cum ai putut sa faci asta?
Rune il priveste speriat
-Frate,nu stiu despre ce vorbești.
-Nu ma minți Rune.
Ai ucis o femeie aseară.La restaurant.Era plin de oameni, cineva ar fi putut sa te vadă sau mai rău, ai fi putut fi zărit de un vânător!
Henry era cu mine,dacă te vedea?
-Nu am omorât pe nimeni.
Rune se eliberează din stransoarea fratelui său
-Ieri am fost la restaurantul ăla sa văd dacă femeia om încearcă ceva cu tine. Nu am vânat.
-O sa trec peste faptul ca m-ai spionat.Momentan nu am nici o dovadă dar te previn,te joci cu focul.Dacă aflu ca ai facut rău unui om,nu îmi pasă ca esti fiul lui Rene,te dau eu pe mâna vânătorilor.
Zicând asta,Damien ii dă drumul, intrând în casă pentru a se pregati de scoala.
Acolo,nu s-a întâmplat nimic neobisnuit până la ora de istorie,când au dat un test.
Ca de obicei,el nu a avut probleme,dar imediat ce a dat foaia,Ana si-a lăsat capul sa cadă pe masă.
-Sunt terminată. O sa rămân repetenta in ritmul ăsta.
-Ei haide,nu are cum sa fi fost
atât de rău.
-Nu am stiut nimic!strigă Ana fără sa ridice capul
Damien se gândeste o vreme după care ii vine o idee
-Ai vrea sa te meditez?
Ana intoarce capul privindu-l plina de speranță
-Ai vrea?
Chiar ai vrea?
-Mda,de ce nu?
Dar te avertizez ,nu prea stiu sa explic.
-Nu contează, atât timp cât vrei sa ma ajuți. Am intrebat-o pe Zoe dar...si ea e varză.
-Pai,atunci nu văd de ce sa nu învățăm împreună
În pauză de prânz, la cantină :
Cei doi stateau la aceeasi masă, Ana mancând o salata iar Damien dandu-si nelipsitul suc de merisoare
-Pot sa te întreb ceva?spune Ana
-Sigur, ce anume?
-Păi. ..ai note perfecte la toate materiile si niciodată nu pari stresat.Cum reusesti?
-Nu am de ce sa fiu stresat.Dacă ma stresez nu fac decat să uit tot ce am învățat
-Presupun.
-Cat despre învățat, cred ca asta era de fapt întrebarea, nu?
Ei bine,nu prea am multe de făcut acasă deci decât sa stau de pomană prefer să fac ceva util.
-Înțeleg. Dar nu obosești niciodată?
-Niciodată.
