trezeci si doi

28 2 2
                                    

Damien se trezi si văzu ca Gloria il privea zâmbind
-Bună. ii spuse usor
Ii mângâie fața cu o privire plină de tristete,dar încă cu zâmbetul pe buze
Azi e ziua.Azi ai sa mori.
-Stiu...si singur asta.gemu  el
Ea isi puse iar capul pe pieptul lui, mangaindu-l pe partea dreaptă a acestuia.
-It amintesti când ne-am întâlnit prima data?
Acum mai bine de 50 de ani.
Eram doar in copil pe atunci.
Nu cunosteam pe nimeni si nu voiam sa văd pe nimeni.Mama mea tocmai murise si din cauza asta eram foarte sperioasa si timidă. Dar apoi ai aparut tu
Erau diferit de restul
Erau puternic si serios dar erai diferit de toți ceilalți. Nici pur nici transformat.Erai blând  si nepasator in acelasi timp.
M-ai vazut când stateam ascunsă în spatele tatei si ai vrut sa îmi vorbesti.M-ai ascultat si ai fost prima persoana care a încercat sa mă înțeleagă. Mi-ai povestit viața ta.Pentru un copil în care nimeni nu avea incredere si nimeni nu înțelegea ce spune asta a fost foarte mult. M-ai învățat sa vorbesc normal.Ai făcut atât de multe pentru mine si apoi ai dispărut brusc,fara sa iti iei rămas bun.Asta m-a rănit foarte tare.
Aproape la fel de tare ca faptul ca în curând nu o sa mai fi.
Se ridica si isi puse o mână pe obrazul lui
Dar nu e nimic.Măcar iti petreci ultimele clipe în locul de care aparti. În brațele mele.
Pot sa te alin cum ai făcut si tu cu mine.
-Daca vrei sa ma alini adumi-o pe Ana.
Fata Gloriei se inegura dar isi reveni imediat.
Nu acum.mai tarziu.
Se întinse si strânse în palme lanțurile.Carnea palidă a mâinilor ei sfaraia si scotea fum dar ea doar a suspinat usor.
-De ce faci asta?intre ba fara sa-l intereseze cu adevărat
Voia doar sa rămână treaz.lucru care ii era aproape imposibil
-Vreau sa am ceva de la tine.Nu te pot lăsa sa îmi vei sângele. Deci..
Isi privi palmele,pe care rămăseseră arsuri in forma lanțurilor.
....măcar cicatricele astea.
Spune,daca eram brunetă. ..m-ai fi iubit?
Damien o privi uimit

-Esti sigura ca e bine sa apel am la băiatul acela?
Ar putea fi  încă legat de Vânători.
-Damien avea incredere în el deci si noi trebuie sa avem.Acum taci.
Telefonul mai sună odată după care răspunse o voce masculină
- Damien?
Pe Zoe tocmai a sunat-o mama Anei sa ii zi ca ca a dispărut. Ce ai facut?
Ai vreo legătură?
-Henry?intre ba femeia Vampir
Sunt Rene.Damien nu e acasa,a dispărut.Credeam ca poate sti tu unde e.
Băiatul mari ochi,surprins
-Nu.Nu am mai vorbit cu el de ieri.Dumnezeule.
Isi trecu mâna prin par.
Ce o fi  făcut de data asta?
-Asta vrem si noi sa stim.Te rog, poți veni  la noi acasă?
Nu stim...nu stim la cine sa apelăm. Sa regrupam clanul ar dura prea mult si nu vrem sa creem agitație.
-O sa vin cât pot de repede.
Se ridica din pat,iar Zoe se trezi si ea,ridicandu-se sprijinită în palme
-Ce s-a intamplat?
Vreo veste despre Ana?întreba plina de speranță.
Acea cearcăne negre si se vedea ca un ciudă somnului era obosită.
-Nu.ii zise în timp ce isi trage a hainele pe el
Damien a dispărut de asemenea
Ai lui vor sa-i ajut sa-l caute.
-Sper ca nu a făcut ceva indecent cu Ana.Henry se prefăcu ca nu a auzit nimic si iesi din cameră
-Multumesc ca ai venit.zise Callum deschizandu-o poartă
-Nu aveti de ce.
Dar...nu vad nici o urmă.nu e nimic aici.E clar ca Damien a iesit pe geam si dus a fost.spuse ridicandu-se de pe iarbă pe care stătuse îngenuncheat aproape 10 minute
-Sigur,dus la femeia om.mormăi Rune.
-E foarte posibil.Desi nu cred.mai degrabă un loc comun.Ca un punct de intalnire.
-Sti despre vre un loc de genul asta?
Noua nu ne-a zis nimic. zise Callum deznadajduit.
-Stiu o pădure cam la o ora de aici.Mi-a zis ca acolo i-a arătat Anei puterile lui.
-Am putea ajunge acolo alergând dar...pentru a gasi ceva trebuie sa petreci putin timp intr-un loc,nu?
-Nu chiar. Damien a zis ca obisnuiau sa str a sa se odihnească în adâncul pădurii. De acolo începem.Iar vânătorii folosesc uneori si vampiri pentru depistarea celor periculoși. Deci sunt obisnuit cu viteza mare când caut ceva
-Urca în spatele meu.zise Callum
Cei trei au iesit din curte,land-o la fugă.
Dar când ajung în pădure,Henry a strigat pentru a se face auzit în ciuda vântului :
-Stop!
Si cu toții s-au oprit instant
Henry a coborât si a adulmecat usor
S-a plimbat o vreme uitandu-se după orice semne pana sa ingenuncheze in fata unui petic de pământ rosiatic.
-Sânge de vampir.Un vampir a fost rănit,daca nu chiar ucis aici.
Lua cu degetele niste pământ frecandu-l intre arătător si degetul mare adulmecand usor
-Otravă. zise intorcandu-se spre ei
-Dar ce fel de otravă?intreba Rune
Doar nu..
-Venin de vampir.
A fost infectat foarte repede daca deja s-a combinat cu sângele.Si e foarte puternic.Cel muscat mai are foarte putin timp
-Pot sa ma apropii?
Henry se ridica,dandu-se un pas în spate.
Rune se lasa peste pământul amestecat cu sange si adulmecă zgomotos de doua ori.
-Mama...
Se întoarse,părând îngrozit
Asta e sângele lui Damien.
Cu exceptia lui Henry , care doar ofta întristat,toți erau socați
El se astepta la asta.
Avea doar 19 ani dar fusese de multe ori la vânătoare si văzuse nu doar odată vampiri muscandu-se reciproc în lupta pentru hrana.Stia cât de mult poți rezista daca esti infectat .
Si de asemenea stia ca sângele ii apartine prietenului sau dar nu a vrut sa recunoască
-Cat de vechi este?intreba Rene fara sa privească pe nimeni
-O zi.Poate si câteva ore în plus.spuse tânărul vampir
-Daca Damien chiar a fost mușcat atunci si de cineva cu un venin atât de puternic,ori e deja mort, ori pe moarte.
Dar mai exista speranța.
Trebuie sa il găsim.
Noi il putem gasi pe baza mirosului.Urca-te si hai sa mergem.zise Callum
El si Rene au luat-o la fuga, cu Rune mult in fata lor,alergând in timp ce plângea
-Nu,nu se poate.Curva aia nu se poate sa-l fi omorat.

Silent DeathUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum