Ana s-a trezit auzind un zgomot de la parter,ceva ce semăna cu niste pasi.
Mama ei si Ronald erau in luna de miere,deci sub nici o forma nu puteau fi ei.
Ana credea ca poate a uitat o fereastră deschisă si una dintre usi este bătută de vânt. La urma urmei,casa era veche si enormă iar ea era una singură în majoritatea timpului.Nu se putea ocupă de ea în întregime.
Se pregătea să se culce la loc când auzi scartaitul scărilor de la primul etaj.Asta nu era o usa si asta era clar.În inima Anei creștea frica.S-a ridicat încet din pat, având grijă sa nu facă zgomot,si a părăsit camera.A inceput sa meargă de-a lungul holului,tresărire de fiecare dată când podeaua scartaia.
Ajunse până la urmă la scări si începu sa le coboare ușor. Ajunse la etajul al doilea.
Merse încet,cu băgare de seamă,uitandu-se în fiecare cameră.
După un timp,văzu o umbra la capătul holului.S-a apropiat putin, sperând ca intrusul nu o va vedea.Atunci,lumina luni trecu printr-a fereastra luminând chipul intrusului iar Ana recunoscu instinctiv ochi negri, care mereu o priveau cu ură.
Rune.
Încercând sa facă cat mai puțin zgomot,Ana se întoarse aproape alergând in camera ei,incuiand usa si inchizandu-se în dulap.
Aproape imediat,auzi pasi pe holul din fața camerei ei,si o voce care ii dadea fiori.
-Ana.zicea încet Rune
Haide Ana,o să se termine mai repede dacă iesi la iveală.
Haide,sigur stiai ca asa va fi.Doar te-am avertizat.
Ana il auzea cum forța usa.Puterea cu care se lovea de ea nu era normală pentru un băiat de 15 ani.
Usa nu va rezista mult.isi zise ea
Isi scoate telefonul din buzunar.Vroia sa sune la poliție dar ceva ii spunea sa nu.Ei vor ajunge prea târziu.
A format numarul lui Damien, asteptând cu sufletul la gura sa ii răspundă.
Damien state a în camera sa,desenand ,când aude telefonul vibrand.Nu avea nevoie de un ton de apel,nu era prea mulți oameni care sa il sune.
Vede numărul fără denumire si isi dă seama imediat cine este.
-Da Ana.zice continuând desenul
Era ceva normal ca Ana să il sune.Doar erau,neoficial,iubiți
-Damien...se aude vocea terifiantă a fetei
Damien sare in picioare,simțind frica prietenie sale
-Ana,ce s-a intamplat?
-Rune.Rune e la mine in casă.
Lui Damien ii era greu sa nu spargă telefonul de mânie
Trebuia sa rămână calm.Nu vroia să o sperie si mai mult pe Ana
-Unde esti acum?
Si el unde este?
-Sunt in dulap,în camera mea.El este la usa mea,pare ca o va rupe.
Atunci se aude un bufnet când usa de lemn tare se lovește de podea
-A intrat în camera!sopteste ea
Damien,Rune e cu mine in cameră.
Damien strânge din dinți până ii aude ca pocnesc
-Rămâi acolo si stai cat de tăcută posibil.Vin cât pot de repede.
Orice ar fi ,sa nu chemi poliția.
Nu pentru el,ci pentru tine e asta bine.O să-i ucidă pe toți cei care încearcă sa-l oprească. Pe toți înafară de mine.
Ai inteles Ana?
Nu e nevoie sa răspunzi,doar da din cap.
Ana face cum i sa zis.
-O sa vin imediat.ii promite el
Ca un fulger,Damien iese din casă, ajungând în fața casei.Ar fi fost mai rapid dacă ar fi mers fără masină dar nu avea de ales.Se apropiau zori,nu putea riscă sa fie văzut de vânători folosindu-si viteza.
S-a urcat la volan, demarand cu toată viteza.
Stia perfect unde locuieste Ana dat Rune putea sa o ducă altundeva.Dar putea sa vadă. Vedea prin ochi Anei.Era încă in dulapul ei,singură si tremurând de frică. Il durea faptul ca asta era vina lui.
Ana încă era in dulap, ghemuita, cu telefonul strâns la piept,privind una din pozele cu Damien si ascultând zgomotul făcut de Rune.
-Haide Ana.Iesi odată.zice rasturnând patul
Până la urmă -
Răstoarnă si biroul,dar nu găsește nimic.
-Tot am sa te găsesc.
Atunci el se îndreaptă spre dulap,lingandu-si buzele de încântare. Putea simți frica fetei.
Frica,agonia,neputința.
-Esti la fel ca mine.îi zice deschizând usa.
-Ce,ce vrei sa zici?intreaba fata terifiată
-Inainte sa il cunosc pe fratele meu,eram un gunoi,cred ca ti-a zis.Nu ma vroia nimeni,toți se temeau de mine, pana si parintii mei,eram singur.Dar apoi a apărut el.Mi-a fost prieten,a încercat sa ma învețe de bine desi eu sunt fără speranță.
E la fel si cu tine.Fratele meu nu e singurul care te-a urmărit.Stiu totul despre tine.Nu ai decât o prietenă, la fel ca mine,toată lumea te ocolește, la fel ca pe mine,si nici măcar mama ta nu te vrea.
-Gresesti!
Mama mă iubește.
-Te iubeste?
Atunci de ce te-a abandonat?
Ana nu răspunde. În adâncul inimi,si ea credea la fel,ca mamei sale nu ii pasă de ea.
-Dar.continua el
A apucat-o pe Ana de păr, tragand-o afară.
Nu am sa te las sa-mi furi fratele,chiar dacă trebuie sa te omor.
Rune a sărit pe geam iar Ana a inceput sa țipe, convinsă ca o va ucide sinucigandu-se dar au aterizat amândoi referi pe pământ. Ana se uit la băiat uimită. Erau pe puțin 15 metri din camera ei pana pe pământ, cum de mai trăiau?
-Acum ,scumpa mea.
Este timpul sa mori.
Ana il privea terifiată.Nu vroia sa moară. Nu acum.Damien nu i-a zis încă ce simte,în plus Zoe avea sa rămână singură. Nu vroia să o lase singură.
Rune a apucat-o cu o mână de ceafă si a aruncat-o cat colo,fugind si prinzand-o.Desi era atât de speriată, Ana nu putea sa nu se întrebe cum de este atât de puternic si rapid.
A apucat-o de gât,deschizând larg gura,lăsând la vedere o caninii ireal de ascutiti.
-Nu am sa iti las nici o picătură de sânge in corp,o sa te secatuiesc si de ultima picătură, sa fiu sigur ca ai sa mori.
Ana vroia sa se zbată dar nu putea face nimic,era ca intr-o capcană a morți în brațele lui.
Ultimul lucru la care s-a gandit Ana a fost Damien.Era sigura ca nu o va mai găsi. .cel putin nu vie
A inchis ochi,asteptând durerea din momentul in care colți aveau sa se infiga in carnea ei.
După ce si-a luat adio de la viață ,
Ana a simtit brusc ca este eliberată. Când a deschis ochii,l-a vazut pe Damien,stând la mai puțin de doi metri de Rune.Vampirul mai vârstnic a scos un suierat manios, asemănător cu al unui sarpe,lăsând la iveală caninii proeminenți.
"Sunt vampiri."si-a zis Ana
"Amândoi "
Era speriată dar cumva,se simțea si plină de speranță. Damien era acolo,si avea sa o protejeze. Stia asta
-Frate.
Rune se uită a fratele său speriat dar frica este repede înlocuită de furie
-De ce m-ai oprit?!
Dacă vroiai puteam sa iti las si ție. Nu suport sa fiu întrerupt când mănânc. Nici măcar de tine
Trebuia sa te hranesti mai din timp
Damien se uită la el confuz câteva secunde,dar apoi maraie
-Nu aveam de gand sa o mănânc
Si nici tu nu ai să o faci.Ea este a mea.Ti-am zis sa nu te atingi de ea
-Dar ea e cauza chinurilor tale frate.Scroafa asta,nenorocita asta,fiica asta a oamenilor.
-Destul!tipă Damien sărind asupra lui Rune
Cei doi se luptă cu o viteza uimitoare.Isi izbesc pumnii si picioarele cu o putere care facea pijamalele Anei sa vibreze pe ea
Nu le poate vedea membrele ciocnindu-se dar poate auzi zgomotul colosal scos de membre ca din fier care se ciocnesc.Nu mai are nici o îndoială despre ce sunt cei doi.
Damien e mai in vârstă, mai puternic, dar nu are atât de multă experiență în luptă ca adversarul său
După un timp,Damien urla de durere,sărind inapoi si la fel face si Rune.
Damien se uita socat la Rune, acoperindu-si cu mâna partea stângă a gâtului.
Rune se uita la el cu aceleasi expresie,cu lacrimi aparandu-i în ochi.
-Frate,eu....nu am vrut.
-M-ai muscat.sopteste Damien ca si cum nu-i venea sa creadă
Cum nu ai vrut?
-Femeia aia om e de vina!
Dacă nu era ea....
-Nu Rune!
Nu ai sa te atingi de ea.
Folosindu-si viteza,Damien fuge la Rune,apucându -l de gât.
-Dacă ii faci un singur rău,nu îmi pasă ca esti fiul lui Rene,îți jur, îmi voi folosi ultimele clipe ca sa te distrug.Acum dispari!
Du-te la vânătoare sau oriunde vei vrea doar dispari din fața mea
-Nu ma vei exila?
Lacrimi de tristețe si frică curgeau pe fața lui Rune
-Nu.Dacă o sa mor,vei ramane în familie,dacă o sa traiesc, o sa ma ocup mai tarziu de tine,acum dispari.
Imediat după ce i-a dat drumul, Rune a dispărut, ca si cum nici nu a fost vreodată acolo.
După ce Rune dispărut, Damien s-a întors spre Ana,merg usor spre ea
Acum,ei ii era usor sa ii vadă ochii.Erau roșii precum sângele.
Din instinct,Ana a făcut un pas inapoi.
-Stiu ca iti e frică. Ai tot dreptul.
Dar te rog,lasă-mă sa văd dacă esti bine.
Ana ramane pe loc,lasandu-l se isi treacă mâinile peste ea.Ana nu putea ignora durerea din ochi lui
-Damien....
El isi ridică privirea,uitandu-se în ochi ei
Ana isi pune palma pe obrazul lui,rece ca gheața si mânjit de sânge
-Sunt bine.Nu sunt speriată de tine.Nu voi fi niciodată.
-Ma bucur.zice după care cade la pamant
-Damien!
Vampirul se zvarcolea in agonie,pufnind,tinandu-se strâns de rana de la gât.
-Damien,ce este?
Ana simțea si ea o durere la baza gâtului dar mult mai slabă si stia ca resimte durerile lui
-Henry.incerte el batandu-se peste buzunarul drept,din care Ana scoate în telefon din buzunarul jachete lui.
Ana deschide telefonul,intrând în agendă si căutând pana da de numărul lui Henry.
Telefonul suna de doua ori după care el răspunde
-Da Damien.Ce este?
Ana nu poate vorbi.E prea speriată pur si simplu tine telefonul la ureche,dând din buze,incapabilă sa rostească cuvinte
-Damien?întreabă iar Henry
Atunci,vsmpirul scoate un țipăt sfasietor,pradă durerii
-Damien,ce s-a întâmplat?
Esti bine?
Răspunde!
Ana până la urma gaseste puterea sa vorbească
-Sunt Ana!
Rune se lupta cu Damien,l-a mușcat de gât. Damien s-a prăbușitpare ca are dureri mari.
Henry înjură în barbă, trecandu-si mână peste față
-Ana,Damien avea masina cu el?
Ana se uita în jur si vede bine cunoscutul Duster negru.
-D-Da.
-Stii să conduci?
Ana înghite inainte sa vorbească
-Nu am permis.
-Nu te-am întrebat dacă ai permis.Stii sa conduci?
-Da.Nu foarte bine dar stiu.
-Presupun ca sti unde locuiește Damien.Urca-l in masina si du-l la el acasă, va astept acolo.Si Ana,sub nici o formă nu chemi salvarea.Nu contează cat de tare urlă sau ca pare mort.Nu chemi salvarea.Ai înțeles?
Ana da din cap
-Da.
După Henry închide.
Ana isi pune încet mainile sub Damien,ridicandu-l cu greu de la pământ. Nu este atât de greu pe cat pare dar nici atât de usor încât sa poate fi pus pe umăr de o fată de 17 la limita anorexiei.
Fata il lasa usor pe bancheta din spate,impachetansu-i jacheta si punandu-i-o sub cap,ca o pernă
-Cheile? întreabă cu glas tremurător
Damien duce cu greu mana la buzunarul stâng al pantalonilor si de acolo scoate cheia,pe care i-o inmaneaza ei.
Ana o ia si urca pe locul soferului
introducand cheia in contact si pornind.
-Ai sa te simti mai bine în curând. ii promite fără sa-l privească
Ai sa te faci bine.zice fara sa îsi dea seama pe cine încurajează
Damien mormăie ceva ce suna ca un nu,când masina intra pe sosea.
