-Deci cu ce ai sa te îmbraci?o intreba Zoe
-Cu ce am fost de obicei.
-Sub nici o forma!strigă Zoe sărind în picioare
Purta o rochie neagră, simpla,cu manecile lungi pana la coate iar părul si-l lăsase pe spate.Era data cu un strat consistent de ruj negru si cu atât de mult creion de ochi încât ochii ei arătau ca doua bile negre lipite de cap.
-Asta este prima noastra intalnire dublă. Trebuie sa arăți bine.
Zoe se duse la dulap deschizandu-l larg si începând sa arunce mormane de maieuri, fuste mini rosii si pantofi fara toc.
-Opreste-te Zoe.
Ana simțea ca o inteapa ochii
-Nici nu vreau sa aud.zise prietena ei continuând sa scotocească
La naiba, unde ai pus-o?
A uite-o aici!
Zoe ridică triumfătoare o rochie neagra,din dantelă, cu capetele manecilor mult prea largi si lunga pana la genunchi.
Când o văzu,Ana clatină din cap.
-Nu am sa port aia.zise încet simțind ca se îneacă în lacrimi
-O,ba da.E o seară specială. Trebuie sa porti ceva special.
Ana începu sa plângă cu adevărat iar atunci Zoe o cuprinde in brațe
-Hei,ușurel. Dacă chiar nu vrei nu trebuie sa o porți.
Ana clatină capul ascunzandu-si fața in palme
-Ma simt tristă. Atât de tristă. suspină ea
-Dar de ce?
Ti-a facut cineva ceva?
-Nu.Pur si simplu,nu stiu de ce. Ma tot simt asa de câteva zile,si uneori aud o voce in capul meu care îmi spune ce sa fac când dau de greu sau ma alină când plâng
Zoe statu putin sa se gândească
-Mama ta stie?
-Nu!
Si nici nu va sti.Ma va trimite iar la psiholog si nu vreau. Doamne,parcă nici nu e tristețea mea.E asa de profundă.
O mâhnire adâncă cum nu am mai simțit.
-Poate e din cauza lui Damien?
Ana isi ridică fața din palme
-Se vede ca va iubiți foarte mult desi nu sunteți împreună. Poate de asta esti tristă.
-Poate.Dar parcă nici nu e tristețea mea.E ciudat.
-Hai ,inveseleste-te si pune-ți rochia.Băieții trebuie sa ajungă.
Ana se ridică dand-o afară pe Zoe si tragandu-si rochia pe ea.
Exact când si-a încheiat fermoarul,s-a auzit un claxon din curte.
-Au venit!
Zoe dădu buzna in camera apucând-o pe Ana de mana si tragand-o la parter si de acolo afară.
-Era si timpul.ofta Zoe
-Hei fetelor.zise Henry deschizând geamul masinii.
Arătați bine.
-Mulțumim. toarce Zoe
Ele doua se urcara în spate iar băieții erau in față.
Au parcat în fața Mall-ului si au decis sa vadă un film.
-Hmm,ce film sa fie?
Zoe isi lovea gînditoare bărbia holbandu-se la panoul cu filme.
-Ce ziceți de asta?spune arătând spre un titlu
-Green Inferno.citește Ana
-E thriller.
-Daa.Haideți.
-Nu stiu ce sa zic Zoe.Numai ție iti plac filmele astea.
-Pai sa supunem la vot. Henry,Damien,voi ce ziceți?
-Pentru mine e bine.zice încet vampirul
-Eu nu am nici o preferință.
-Deci s-a decis!strigă Zoe entuziasmată
Ana isi lua un pahar mare de cola
Zoe adauga si o cutie de alune iar Henry îsi lua o punga de floricele.
După ce au luat snax-urile au intrat în sală si in scurt timp a inceput filmul.
După nici treizeci de minute Zoe părea gata sa vomite tot ce mâncase .
-Acum unde îți e curajul?ranji Henry
-Taci.
Zoe ii dădu în brânci în frunte.
După ce s-a terminat filmul,au decis sa meargă sa se plimbe.
Cele doua fete isi țineau partenerii de mana in timp ce mergeau,amândouă privind visătoare prin jur,la verdeata si copii din jur.
-Haideți sa jucam un joc.zise Zoe
-Ce joc?
-Fiecare pune pe rând o întrebare si ceilalți trebuie sa răspundă pe rând.
Vreți?
-Eu nu joc.anunță Damien
Zoe il privi dezamăgită
-De ce nu?
-Pentru ca nu.ii zise cât de blând putu
-Dar-
Ana o prinse pe prietena ei de cot
-Nu mai insista.ii sopti la ureche
-Off,bine.zise învinsă
Pai,despre Ana stiu totul.Deci rămâi doar tu Henry
-Ce vrei sa sti?
-Câți ani ai?
-18.
-Unde locuiești?
-Sti foarte bine unde locuiesc. zise ranjind
-Corect
-Culoarea preferată?
-Hmm.Nu stiu.Nu am una.
-Toți avem o culoare preferată.
O non culoare,o nuanță, ceva.
-Bine.Pai,presupun ca ar fi argintiu.
Damien încremenește o jumatate de secundă auzind răspunsul.
-Ok,ce iti place sa faci în timpul liber?
-Nu prea am timp liber dar presupun,sa cânt la chitară.
-Cum ai ajuns sa canti la cafenea alaturi de Damien?
-Asta sună deja a interviu Zoe.o avertiza Ana
-Suntem prieteni de mult timp si asa cum am zis nu prea am timp liber,amândurora ne place muzica deci ne-am angajat împreună.
-Si cum v-ati cunoscut?
Aici Henry se opreste puțin.
-Ne cunoastem de când eram mici.
Zoe era in mod evident nemulțumită de răspuns dar nu a mai zis nimic.
Apoi a simțit iar prezența aceea atât de bine cunoscută.
-Ana,vino puțin, vreau sa îți arat ceva.
Damien nu asteapta ca ea sa se ridice de pe banca ca o si trase în fața lacului.
-Ce este?intreba ea încet
-Nu intra in panică dar Rune e aici.
Ana îngheța.
-Stai linistită atâta vreme cât vom fi împreună va fi bine deci stai cat mai aproape ori de mine ori de Henry. Înțelegi?
Ana dădu din cap vizibil tulburată.
Cei doi se intoarsera la Zoe si Henry.
-S-a întâmplat ceva?
Zoe o privea îngrijorată pe Ana dar apoi isi muta privirea la Damien.Se uita precaut prin prejur,amintindu-i de un lup tânăr si puternic care isi apără consoarta.Brusc,respectul ei pentru el a crescut si mai mult.
-Putem sa intrăm?
Mie îmi e foame.zise Ana
Au urcat iar cu toții în masină ducandu-se catre un restaurant din apropiere.
Acolo,imediat ce s-au asezat la masa li s-au adus meniuri si sticle cu apă.
Au inceput sa vorbească despre unele si altele,Zoe tot încercând sa il întrebe pe Damien despre viața sa, spre disperarea si îngrijorarea Anei.
La un moment dat a înghețat uitandu-se la o masa din apropiere.La masa statea Rune, alaturi de o fata blondă care părea mai mult moartă decat vie ,sorbind niste vin .
Damien il văzuse si el căci a rămas ca trăsnit câteva clipe.
-Ce s-a întâmplat?
Zoe isi întoarce capul sa vadă la ce se uitau.
-Nu e nimeni acolo.
-Acum câteva clipe era!strigă Ana uluita
-Ok.Va rog sa ma scuzați. Merg până la baie.
Zoe se ridica de la masă mergând spre baie dar aproape imediat ce disparu înăuntru se aude un țipăt.
Ca la un semnal cei trei dar în picioare alergând spre locul cu pricina.
Zoe era pe jos,în fund încercând sa se tarasca spre usă.
-Ce s-a întâmplat Zoe?intreba Ana venind lângă ea
Zoe ridica mâna stângă arătând cu degetul spre ceva din fața ei
Când Ana s-a uitat a vazut corpul unei femei,palid si cu ochii mari de groază cu gura întredeschisă
Ana a scos un țipăt la rândul ei dabdu-se în spate tinand-o strâns pe Zoe.
Mai mulți oameni au venit iar unul dintre paznici s-a apropiat de Ana ajutand-o sa se ridice, Henry facand la fel cu Zoe.
-Sunteți bine?
Cele doua au dat din cap în același timp,ridicandu-se.
Zoe începuse sa plângă dar Ana privea ca hipnotizata corpul palid al femeii.
Damien a îngenuncheat lângă ea,punandu-i mana la gât si pipaind-o.
-Nu poate fi mai moartă de atât.
De asemenea e uscată iască.
-Depărtează -te de cadavru
În polițist il apuca violent pe Damien dandu-l de lângă femeie.
-Cine naiba esti?
Ana se astepta ca Damien sa se prezinte.În loc de asta s-a întors spre Henry.
-Trebuie sa le ducem pe fete acasă
-Hei tu!
Te-am intrebat cine esti.zise polițistul apucandu-l de jacheta
-De ce aveți nevoie de numele lui?
Nu a făcut nimic rău!
-A atins cadavrul.Ancheta poate fi compromisă.
-Încerca doar sa o ajute pe biată femeie.intervine Ana
-Sunt doar niste copii ,John.ii zice un alt polițist
-Bine.Plecați acum,dar maine sa veniți sa ne dați declarație
-Desigur domnule.
Cei patru se îndreaptă spre masină dar Damien se oprește în fața mașinii
-S-a întâmplat ceva?
Damien privește precaut prinprejur.Poliția si salvarea deja ajunseseră, era foarte greu sa vezi pe cineva intrând sau iesind
-Nu, nimic.zise si urca la volan
