-Frumos portret.zise fara sa il privească
Desi ma îndoiesc ca Ana are aripi
-Nu as putea garanta.zise si isi deschide dulapul scoțând câteva haine.
-Esti sigur ca e bine sa iei si ala?intre ba uitându-se la hanoravil negru pe care Damien il ținea în mâini
-De ce nu?
-Pai....esti un lider pana la urma. Nu ar trebui sa arăți mai nu stiu...ca în secolele trecute?
-O sa arăt si asa.La urma urmei majoritatea hainelor mele sunt ca în secolul trecut.Nu mi-a fost usor sa ascund asta de Callum.
-Cum crezi.Te mai doare gâtul?
-Nu.Dar tu te simti mai bine?
-Nu.zise încet
Sti,ma gândesc la ceva.
-La ce?întreba vampirul punandu-si hainele intr-o valiza mică
-Ma gândesc sa părăsesc vânătorii.
Damien s-a oprit.
-De ce?
Inainte ca Henry sa poată răspunde Damien s-a întors,privindu-l speriat.
"Acum le-am vazut pe toate"isi zise Henry
Era pentru prima data de când îl cunostea-când il vedea pe Damien speriat
-Stii ca se intampla când un vânător deserteaza.Vrei sa mori si nu ați cum?
Si te mai întreb o data.De CE?
-Zoe nu mai are pe nimeni acum iar eu fiind un vânător,nu pot fi mereu cu ea,si in plus,stând împreună ea ar fi în pericol.Daca as abandona,ar fi mai sigur.
Sunt sigur ca si tu ai face la fel pentru Ana daca ai putea
-Da,este adevărat. Dar ai sa fii mereu in pericol.
-Va merita.
Damien se apropie de el,batandu-l pe umăr
-De la noi vei avea mereu protecție.
-Mai este ceva ce vroiam sa iti zic.
Damien ridica din sprâncene
-Tatăl lui Zoe...as vrea sa ma ajuți sa aflu cine l-a ucis.Eu cred ca ar putea fi acelasi vampir ca în seara aia.
-O sa te ajut,dar o sa te rog si eu sa ma ajuți
Ana trece printr-o perioadă digicila,si avand in vedere si situatia si,cred ca o sa vrea sa stea cu Zoe ceva timp.Ai putea sa stai cu ochi si pe ea?
-Da,desigur.
Atunci,cineva bate la usa iar Damien aude glasul subtire al lui Rene.
-Damien?
Este timpul sa plecăm.
-Vin acum Rene.
Damien il mai bate o data pe umăr pe prietenii sau si iese din camera,urmat de acesta.
-Dar în privința lui Rune?sopti Henry
-Întâi sa vad daca va trece proba
Henry dă din umeri,si il urmează afara din casă.
După ce dă mâna cu Henry, Damien se întoarce spre Callum privindu-l intrebator
-Urne o sa vina singur mai târziu
-Sper ca nu o sa facă rău nimănui.mormăie Damien
Cei trei vampiri o iau la fuga,dispărând în aceeasi secundă.
Ana state a în camera ei,făcându -si bagajele.Cum mama ei si Ronald erau plecați în luna de miere iar Damien avea sa fie plecat pentru Dumnezeu stie cât timp,decise sa stea cu Zoe.La urma urmei,prietena ei avea nevoie de tot sprijinul posibil acum.
Isi puse mai multe schimburi de haine ,pijamalele si ce ii nai trebuia intr-o geanta de postas iar telefonul si-l puse în buzunar,cu toate ca nu credea ca va avea nevoie de el,dar nu se stie.
Fata se uita pe geam si vede ca soarele aproape a apus.Oare ce ora este in locul unde a ajuns?
Dar nu putea sa il sune,sigur era ori încă in avion ori ocupat cu analize sau cine mai stie ce.
Analize.
O infiora gândul.Damien părea mereu întruchiparea sănătății. Cum putea sa aibă leucemie?
Dar pana si un mar poate parea frumos când se fapt este putred.
Ana isi dădu o palmă. Nu trebuia sa gândească asa.Daca a avut acea boală nu inseamna ca o va face din nou.Are anemie,e normal sa fie slăbit.Dar faptul ca pana atunci fusese atât de puternic,atât de sigur pe corpul lui,o punea pe gânduri.
Hotarata sa nu se gândească la lucruri rele,Ana isi puse geanta pe umăr si iesi din casă, pasind prin semi întunericul de pe stradă, indreptandu-se spre casa lui Zoe.
Când a apus soarele,cei trei Dawn au ajuns în Japonia pe o insulă mica,în fața unui castel la prima vedere părăsit
-Ei bine era si timpul.spuse un personaj care iesise din castel
-Bine ați venit,clan Dawn.
-Am putea lasă formalitatile?intreaba Damien
Rene ii dă un cot în coaste iar el icneste de durere
-Ei bine,atunci urmati-ma spre camere.spune dar ramane nemiscat,privindu-l bănuitor pe Damien
-S-a întâmplat ceva?
Personajul se repezi la gâtul lui Damien,inspectandu-i rănile încă proaspete.
-Ce faci?
Da-mi drumul!
-Ce sunt aceste răni, Damien?
Personajul înalt,cu parul rusu si ochii de gheață era un vampir pe nume Muran.Acea mai mult de o mie de ani dar totusi cumva reusea sa se acomodeze la fiecare epocă.
Nu il suporta pe Damien,iar sentimentul era reciproc.Damien era tânăr, chiar cel mai tanar vampir care participa la aceste intalniri,după Rune.Dar acum era si el lider si consideră ca merita respect.Respect pe care Muran nu il acorda decât celor care au trecut de 500 de ani.Din punctul lui de vedere,Callum era încă liderul familiei.
-Fratele tău te-a atacat,nu-i asa copile?
-Am zis sa mă lasi.spune smucindu-se
Nici mie nu îmi place situația asta mai mult ca ție. Dar nu am ce face.
Cât despre răni,da,Rune m-a mușcat dar a fost un accident.La antrenamente.
Ceea ce zisese Damien nu era chiar o minciuna.Inainte ca Rune sa înceapă sa meargă la scoală, obisnuia sa se lupte cu Rune pentru a-l pregăti pentru a deveni un membru al societăți vampurilor.Teoretic,când s-au luptat ultima dată, tot antrenament a fost.
-Ei bine,daca asa spui.
Dar chiar,unde este acel tânăr turbulent?
-Încă nu a ajuns.răspunse Damien
-Nu cu tine vorbeam,copile.ii spuse cu o privire disprețuitoare
-Rune a fost reținut si a trebuit sa mai rămână putin acasă. Te asigur ca va ajunge.
Muran il mai examina o dată din priviri pe Damien.
-Sti,băiete. Fiica mea,Gloria,te gaseste foarte atractiv.numai ea stie de ce.
Esti singur de când te stiu.Nu ar fi vremea sa iti cauti perechea?
-Nu am ce sa raspund la asta.
Si te rog ca daca ai intrebari la adresa familiei noastre sa mi te adresezi mie.
Muran pumni enervat dar nu mai zise nimic
-Vă cunoașteți camerele.Nu aveți nevoie de ajutorul meu.
Zicând asta,pe întoarce spatele dând sa plece dar se opreste
-Si Damien.
Tânărul vampir ridica capul
--Ai grija ca protejatul tău sa nu facă mizerie.zice zâmbind
