Ana cotrobaia prin dulap în căutarea unei ținute pentru întâlnire. Nu ii povestise lui Zoe.
Ea ar fi facut mare caz iar Ana era deja destul de emoționată.
Totuși, asta insemna sa se descurce singură caci mândria nu o lăsa sa ii ceară ajutorul mamei sale.
Fata mai aruncă încă o fustă rosie plisată pe pat.Cum a putut trăi în aceleasi haine mereu si mereu nu putea sti.
Până la urme decise sa fie îmbrăcată ca de obicei.
Se dădu cu putin creion de ochi,isi puse mansetele si începu sa coboare scările
Făcuse tot posibilul sa nu fie detectată dar tot aude cum cine vă o strigă din sufragerie.
-Ana vino aici te rog.ii zice mama ei
Fata intra in sufragerie unde mama ei state a pe canapea, alaturi de un bărbat, sau mai bine zis un băiat avand in vedere ca are cu cel putin 10 ani mai tânăr ca ea.
Mama sa ii face semn sa se aseze dar fata rămâne în picioare cu mâinile încrucișate la piept.
-Trebuie sa fiu aici?
Damien poate sosi în orice clipă
-El este Ronald draga mea.zice arătând spre bărbatul de pe canapea
Aceasta se ridică, dând mâna cu Ana.
-Bine l-am întâlnit pe prietenul tău, acum pot sa plec?
-Ronald si cu mine suntem logoditi, Ana.
Feței ii pica fața
-Lo...lo...logoditi?
Ana era sigura ca ori va începe sa plângă ori o sa lesine dar în loc de asta a inceput sa țipe.
-Cum ai putut sa faci asa ceva?o ia la rost pe mama ei
-Usor cu tonul Ana.Nu suntem singure si nici de aceeasi vârstă. o avertizează mama
-Ba pot sa ridic tonul!
Cum ai putut?!
Cum ai putut sa il tratezi asa pe tata?
Sa îl inlocuiesti cu un copil..
-Tatăl tău e mort.E timpul sa înțelegi asta.
Ana simțea lacrimile adunându -i-se în colțurile ochilor dar reusi sa le țină sub control.
-Îți înțeleg situația Ana.zice Ronal ridicandu-se
Dar eu o iubesc pe mama ta,si sa pe mine.Nu ai vrea sa fim fericiți?
Sa fie si ea fericită.
-Nu ma înțelege gresit.Stiu ca esti un om bun dar eu nu voi putea sa accept asta.
După asta se aude un claxon afară.
-A venit Damien.
Zicând asta le întoarce spatele si iese
Damien era lângă masina lui, timandu-i usa deschisă.
-Buna ziua domnișoară Blue.
-Buna ziua.spune urcandu-se
Damien se urca pe locul soferului dar nu porneste masina
-Nu mergem?
O sa intarziem la film
-Mai întâi spune-mi se ce ed ti supărată.
--Eu...e personal
-Pot ține un secret.Te rog spune-mi.Cel mai probabil nu o sa te pot ajuta dar e mai bine sa spui cuiva decât sa ți in tine.
Parca la un semnal,lacrimile Anei țasnesc afară si ea incepe sa plângă cu suspine,în brațele lui.
-E în regulă.ii zicea mangaind-o pe spate
Va fi bine.Da totul afară.
După ce Ana se oprește din tremurat,Damien ii dă drumul punandu-se pe locul său.
-Esti bine acum?întreabă cu mâinile pe volan
-Da.Multumesc.
-Nu...nu ai de ce.
Damien pornește masina si nimeni nu mai spune nimic până la destinație.
Când masina de oprește, Ana vede dare de sare pe obrajii lui.
-Ai plâns?
-Nu.zice stergandu-si obraji.
Doar îmi curg ochii.
-Aceeasi scuza jalnică pe care o folosesc toți bărbații. zice ea zâmbind
Dacă nu vrei sa îmi spui e în regula dar sa sti ca îți face bine sa plângi uneori.
-Mie nu.zice ieșind din masină si deschizând si usa ei
Merg înăuntrul cinematografului sa ia biletele,totuși, Damien nici nu vrea sa aud a când Ana se ofera sa isi plătească biletul.
Ana isi ia o cola si o pungă de floricele dar Damien isi ia cu el doar o sticlă de suc de merisoare.
Intra in sală si in curand filmul începe .
-Vrei?il întreabă oferindu-i pungă de floricele
Damien ridică mâna în semn ca nu.
După ce filmul de termină, când ies afară cei doi vad ca a răsărit luna.
-O,firar.sopteste el
-Ce s-a întâmplat?
-Trebuie sa te duc acasă.
Ana nu mai vroia sa spuna nimic
dar curiozitatea o mână sa întrebe
-Te temi de intuneric?
Damien pare ca se gândește după care ii răspunde fără sa isi ia ochi de la drum.
-Poți spune si asa.
Intr-un final au ajuns în fața casei Anei.
Desi spusese ca se teme de intuneric,Damien nu putea fi mai recunoscător pentru întunericul din masina si de afară. În acest fel Ana nu ii putea vedea colții sau ochii sangeri.
-M-am distrat .zice Ana
-Serios?
Pare ai gata sa plângi în timpul filmului.
-Fetele plâng la filmele romantice
, nu stiai?
-Nu.A,a trecut ceva vreme de când nu am mai iesit cu o fată.
-Serios?
M-as mira.Toate fetele sunt topite după tine.
-Nu îmi prea pasă ce crede lumea despre mine.Eu sau atenție numai fetelor pe care le plac si eu
-Deci pe mine ma placi?
Damien se oprește, părând trist iar Ana simțea unghiul rece al tristeții în inima ei.
-Mai bine te-ai duce în casă.
Zicând asta ii deschide usa asa încât sa poată sa iasă.
-Damien,raspunde-mi la intrebare te rog.
-Domni-
-Nu îmi mai spune domnișoară. Parca am fi străini.De ce faci asta?
-E un obicei vechi si practic,nu asta suntem?
Străini?
-Nu.Tocmai ai spus ca ma placi.
-Ana,eu nu pot fi cu tine.Tu meriti ceva mai bun de atât. Eu-
Nu apuca sa termine căci Ana il sărută.
A fost mirat dar apoi i-a răspuns,luandu-o fața in palme.
Buzele ei erau asa calde.Nu meritau sa simt a dopa sloiuri reci ca ale lui.Dar nu s-a oprit.A sarutat-o pasional pana ce a simțit o prezență.
Nu vroia sa se despartă prea brusc ca sa nu o sperie deci i-a depărtat usor buzele privind-o în ochi si zâmbind
-Asta a fost o greșeală. a spus el
-De ce?
Nu ti-a plăcut?
-Ba da.O,Cerule ba da dar,asta doar te va face sa te indragostesti si mai mult de mine.Iar asta nu se poate întâmpla.Eu nu o sa fiu niciodata o parte din lumea ta.
-E vorba de părinții tăi?
Vor sa ai pe cineva ca ei?
-Nu.Adică da,Callum vrea ca "partenera" mea sa fie la fel ca noi dar Rene vrea sa fiu fericit si sigur l-ar imbuna si pe el.
Nu.E vorba de ceea ce sunt si am fost eu.
-Nu mi-ar păsa nici dacă ai fost un criminal care a omorât o mie de oameni.
-Trebuie sa intri în casă. E periculos noaptea.
-Damien.
El isi lasa ochi in jos spre fața fetei.
-Promite-mi ca ai sa ne dai o sansă. Ca măcar ai sa încerci sa te ierti si sa fi cu mine.
-An-ea isi pune în deget pe buzele lui
-Doar atât îți cer,sa încerci. Eu deja stiu ca te iubesc.Încearcă si tu,sa iti dai seama ce simți.
-O sa incerc.zice Damien mai mult pentru sine
Isi pune o mână pe obrazul ei,privind-o cu ceva ce Ana nu îsi da dea seama dacă e mila sau iubire.
-Du-te în casa.o îndeamnă el
Ana se mai uita o dată înapoi inainte sa intre,închizând usa in urma ei.
Damien ramane locului pana ce vede lumina de la dormitorul Anei stingandu-se,după care se taraste pe jgheab pana la fereastra ei si o vede dormind,cu zâmbetul pe buze.
Zâmbește la rândul său sărind si aterizînd lângă masina sa.Atunci isi amintește de ceea ce simțise când Ana il sarutase.
Se uita precaut prin prejur
-Rune?întreabăîn soaptă
Nu era nevoie sa ridice tonul.
Nu ii răspunde nimeni deci mai încearcă o dată
-Rune!
Tânărul vampir iese din niste tufișuri, ranjidu-i fratelui său.
Totuși, veselia ii piere când vede cum se uită Damien la el,de parcă ar fi făcut ceva indiscutabil de rău.
-Rune-
Damien se oprește si răsuflă din greu
-Urca în masină
-Nu ma urc în cușcă aia de metal.
Vampirul mai tânăr se da un pas in spate privind cu groază masina
-Sunt prea obosit ca sa ma cert cu tine.Urca si nu mai comenta.
Nu ai sa patesti nimic.
Rune de urca pe scaunul din spate iar Damien pe locul soferului,pornind masina.
O vreme,nimeni nu spune nimic
-Nu îmi faci morală? întreabă Rune
-Sunt complet epuizat.Nu am energie sa o risipesc cu tine.
-Energie supta de acea femeie om
Damien opreste în fața casei lor si iese din masină urmat de fratele lui.
Ceea ce spusese Rune era adevărat. Simțire atunci când Ana il săruta. Cumva,fugea toata finta din el facandu-l sa vrea sa se lase la pământ. Dar asta nu era vina ei sau a lui.Era din cauza corpului său care simțea nevoia de sânge. Iar sângele Anei avea un miros amețitor, facandu-l pe Damien sa se teamă ca intr-o zi isi va pierde controlul si o va musca.
Damien înaintează în zig-zag prin grădină până ce se lasă pe spate pe iarbă.
-Frate?
Te simti bine?
Vocea lui Rune i se părea asurzitoare in acel moment
-Lasa-mă sa dorm.sopteste el
Aproape imediat adoarme,gandindu-se la Ana.
