Ana se uita incurcata la clădirea imensa din fața ei,si încă odată,la poarta.
Damien ii dăduse o cartela de acces ;dar venise de prea putine ori ca sa poată intra ca în propria casă. Ana sa hotărî să apese pe butonul de sunerie.
O vreme,nimic nu s-a intamplat, dar apoi , cu un clic,poarta s-a deschis si Ana a putut intra. Mergea usor peste iarba tare si tepoasa peste care în scurt timp acea sa se aseze un strat consistent de zapada.
Ajungând în fața usii de intrare, Ana batu cât de tare putu, si usa se deschise.
"Ca în filmele de groaza"gândi Ana, păsind temătoare în holul imens.
Brusc străbătută de un val de frică ,Ana isi scoase telefonul sa il sune pe Damien,dar acesta nu răspunse.
Încerca iar si iar dar tot la fel.
Când suna pentru a patra oară
-Ce cauti aici?intreba o voce
Ana scăpa telefonul de frica si când se intoarse văzu un bărbat înalt,cu parul gri si ochi albastri cum se uita curios la ea
-Cine esti si ce cauti aici.zise iar pe un ton fara emotii
-Sunt...aaa.
Sunt Ana.zise intr-un final
Sunt prietena lui Damien.Este aici?
-Ana?
Fata de întoarse si il văzu pe Rune.Instinctiv,corpul ei se incorda
-Stapane Rune.
Bărbatul făcu o plecăciune în timp ce Rune se apropia de Ana
-Sebastian, lasa-ne.
Cu o alta plecăciune, bărbatul care Ana presupunea ca e un majordom pleca.
Rune ii arunca Anei o privire cruntă,dar nu făcu nici o miscare
Ana:Am...l-as putea vedea pe Damien?
Rune:Ti-au revenit amintirile, curvo?intreba fara sa ii dea un raspuns
Iti amintesti ce am facut?
Ce TI-AM facut?
Ana înghiți inainte sa răspundă si zise privindu-l in ochi
Ana:Da.Îmi amintesc totul.Si desi stiu ca ma poți ucide doar clipind, nu renunț la Damien.
Rune icni si se dădu un pas în spate după care ranji.
Rune:Ai aceeasi ochi ca fratele meu.Aceeasi hotărâre de neclintit
Prea bine scroafo,te las in pace.
Dar te avertizez ca te arunci în cușca leilor.
Zicând asta,se întoarse si ii făcu semn sa il urmeze.
Rune:Hai!
Nu am toata seara!
Ana isi scoase repede geaca si caciula cu urechi si ai le puse intr-un cuier , isi lua telefonul , după care se grabi sa il prindă din urmă.
Ajunseseră la niste usi pe care Ana nu le-ar fi deschis nici cu zece ca ea dar pe care Rune le-a trântit de pereti cu doar o mână
Aprinse un bec care lumina slab un sir de trepte.
Rune:Ai grija sa nu cazi.spuse luand-o inainte
Nu vreau ca fratele sa creadă ca încă iti port pică.
Ana:Nu ca ai avea de ce.mormăi în barbă
Coborara niste trepte parca fara sfarsit, până ce ajuns era la un hol, pe care au mers pana în dreptul unei usi gri,pe lângă care Ana ar fi trecut cu usurinta daca Rune nu o oprea.
Rune:Aici e.ii zise tragand-o de esarfa langa el.
Ana:Damien e aici?
Rune:Da.Vine aproape zilnic aici.
Niciodata nu lasă pe nimeni înăuntru. Când este înăuntru , sau afara
Ana se uita concentrată la usa,si incepu sa auda ceva.sunete usoare,precum cântecul unei păsări.
Sunete in mintea ei.
Vater unser, der Du bist im Himmel,
geheiligt werde dein Name.
Dein Reich komme,
dein Wille geschehe,
wie im Himmel so auf Erden.
Unser tägliches Brot gib uns heute
und vergib uns unsere Schuld,
wie auch wir vergeben unseren Schuldigern.
Und führe uns nicht in Versuchung,
sondern erlöse uns von dem Bösen.
Amen.
Ana nu înțelese cuvintele.i se pare au lipsite de sens mai ales ca erau spuse cu pauze între ele.
După scurt timp,Damien iesi din încăpere.Părea complet epuizat, dar fata i se lumina când o văzu pe Ana.
Damien:Ana.sopti ca si cum ea era singura lui salvare
O atrase atât de tare în brațe încât Anei ii trosnira coastele
Ana:Buna Damien.Ce faceai aici?
Damien se uita la Rune iar acesta plecă.
Urma in moment de tacere după care Damien vorbi
Damien:Nu ai vrea sa vorbim putin?
Ana:Sigur.
Anei i se părea ciudat comportamentul iubitului ei dar nu spuse nimic.
Au urcat în casă si Damien a condus-o în sufragerie unde a rugat o servitoare sa aducă apă pentru el si ciocolată caldă pentru Ana.
După ce au primit băuturile, Damien lua câteva guri mari de apa după care începu sa vorbească
Damien:Ce mai faci?
Ana:Eu sunt bine.Dar tu?
Pari extenuat.Ce ai facut acolo?
Damien:O sa vezi.
Dar nu te-am intrebat,pe cat e ziua ta?
Ana se foi putin pe canapea după care lua o gura din ciocolata
Ana:15 februarie.A ta?
Damien:Si ce ti-ai dori pentru ziua ta?
Înțelegând unde batea,Ana zâmbi
Ana:Nu trebuie sa îmi iei nimic.Tu esti cel mai bun cadou pe care il pot primi.
Ana isi lasa capul pe umărul lui.
Ana:Te iubesc.Esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat.Doamne nu stiu cum sa exprim cât te iubesc.
Damien o sărută ușor pe buze după care o privi blând
Damien:Asta,e cel mai bun mod.
Nemaiputandu-se stăpâni,Ana il sărută iar.Pasional si totusi tandru,un contrast atât de evident.Exact ca ei.
El mare , puternic si întunecat. Ea,micuța,fragilă,si pura precum zăpada proaspăt căzută.
Atât de diferiți si atât de asemănători.Corpuri diferite dar aceeasi minte si inimă.Aceleasi gânduri,sentimente,chiar durere.
Ana:Te rog...il implora fara sa se desprindă din sărut.
Damien ofta si se dădu la o parte.
Damien:Ti se răcește ciocolata.
Ana dădu furioasă pe gât băutură călduță si apoi il privi în ochi.
Ana:Nu mai evită ce spun!
Damien:Sti ca nu se poate.
Ana:De ce nu?!tipa gesticuland
Criza ei i s-ar fi părut comică daca problema nu era asa serioasa
Damien:Am sa te distrug daca fac asta.Accepta odată.
Ana:Nu mi-ai face rău.
Damien:A,nu?
Damien o ciupi pe Ana foarte usor de braț iar ea icni se durere
Damien ridica mânecă plovarului ei albastru si ii arata vanataia albastră de sub umăr
Ana:Damien...
El se ridica si lua o vază de pe masa pe care o strânse în pumn.
Se transforma imediat in cioburi
Aceeasi soartă o avura un scaun,o carte de telefon si mai multe obiecte pana ce doar canapeaua pe care state a Ana mai era intreaga
Damien:Asta se intampla când nu ma controlez.ii zise pe un ton încordat.
Ana:Atunci fa-ma ca tine.ii zise privindu-l hotărâtă
Damien:Nu!
Niciodata nu am sa fac asa ceva.nu o sa te condamn la...
Isi privi cu dezgust mâinile
asta.Indiferent ce zici , sunt un monstru.Toți suntem.Nu vreau ca tu sa fi una dintre noi.
Se apropie si o mângâie pe obraz
Esti prea pură.Prea inocenta.Tu trăiesti în lumină. Eu sunt intuneric.Nu te voi trage după mine
Ana:Atunci fi umbra mea.ii zise imbratisandu-l
Fi mereu cu mine pentru eternitate.
Damien:Voi fi ,Ana.
Se desprinse si o privi in ochi
Iti jur.
Dupa asta o lua în brațe si inainte ca ea sa poată zice ceva,a dus-o intr-o alta cameră.
Când Ana văzu in ce camera se afla amuti.
Era camera în care fusese Damien mai devreme.
El o lasă cu grija pe picioarele ei iar ea privi în sus la chipul lui.
Ana nu mai văzuse o asemenea pace si liniste pe chipul lui.
Camera nu era mare.Cam cât o magazie. Dar desi nu avea ferestre ,lumînările o faceau caldă si luminoasa.
Pereții erau plini de icoane cu Iisus sau Fecioara Maria,cruci si alte obiecte de rugăciune.
Ana:Aici te rogi?întreba uitandu-se curioasă peste tot
Damien:Nu pot sta intr-o biserică obisnuita din cauza durerilor , dar aici pot sa stau cât de mult îmi doresc fără sa se întâmple nimic
Ana:Adică nu te doare?
Damien:Ba da.Dar merită. Îmi place
Mângâie usor o statuie în miniatură a maicii Domnului
Sa fiu aproape de Dumnezeu.
Ana:Eu credeam ca vampirii nu cred în Dumnezeu.
Damien:Presupun ca majoritatea nu.Dar eu am vazut prea multe miracole ca sa zic ca el nu exista.
El îmi dă putere.
Ana apuca o carte mica si neagră de pe un raft,care presupunea ca e Biblia.Dar o deschise si se strâmbă
Ana:Ce limba e asta?
Damien:Germana.răspunse ca si cum se astepta la intrebare
Lua cartea din mana Anei si o răsfoi putin
Limba mea maternă.
Ana:Deci nu te-ai nascut în Anglia?
Când realiza cat de evident era răspunsul,Ana rosi dar Damien ii zâmbi bland
Damien:De-a lungul vieții am călătorit prin toata lumea.Dar Germania este tara unde mi-am petrecut copilaria si o mare parte din adolescență.
Ana se gândi ca la cat de grea fusese viața lui, nu prea avusese copilărie dar nu zise nimic.
Ana:Deci de aceea zici ca prima versiune de la Your heart e în germana.Dar rugăciunea pe care o ziceai mai devreme?
Damien:Tatăl Nostru.Citesc si ma rog si uneori chiar scriu în germana ca sa nu o uit.
E...
Isi lasa privirea in jos
Singurul lucru care ma leagă de viata mea ca om.
Ana:Si pentru ce te rogi?
Damien:Pentru mântuirea sufletului meu,pentru familia mea.
Ridica privirea
Pentru tine
Ana rosi si intreba
Ana:Nu te rogi si pentru Rene sau Rune?
Damien:Nu te poți ruga pentru vampiri.Ii distrugi.Rugăciunile mantuiesc trupul si sufletul dar ei nu mai au asa ceva.
Vrând sa il facă iar fericit,Ana il apuca de maini
Ana:Sa ne rugam împreună.ii zise zâmbind
Amândoi ingenunchiara in fata statui Maici Domnului si începură sa isi rostească rugăciunile în gând
Ana se opri la un moment dat,si il privi cum se ruga cu ochi închisi.atât de linistit , parca era o statuie.
Dar statuile rareori zâmbesc iar el zambea.Stia ca Ana il priveste si ea isi întoarse rusinata capul si se intoarse la rugaciune.
Isi dori ca Damien sa găsească în ea pacea necesara sa calmeze furtuna dinăuntrul lui.
*
Damien:Sigur esti în stare?
Ana dădu din cap încercând sa isi stăpânească lacrimile si il strânse mai tare de mana.
Damien o adusese la Londra,iar acum erau in fata unui cimitir.
Ana:Nu l-am mai vazut de 8 ani.
Trebuie sa il vad acum,sa se odihnească în pace .
Damien deschise cu un scartait poarta cimitirului si ii făcu loc sa intre.
Ana merse încet, călcând pe zăpadă proaspăt căzută si căutând piatra
Ana:Nu am fost la înmormântare
Nu stiu unde e sau cum arată.ar putea dura ceva
Damien închise ochii si inspira adânc
Damien:Aceea e.spune arătând spre o piatră din departare
Cei doi mersera pana acolo si ajung în fata unei pietre albe si netede,pe care scria cu negru:
Lukas Blue 1995-2009
Prieten devotat,fiu si frate iubitor.
Ana:Cuvintele astea nu sunt deloc bune.zise încet
El nu era...doar....atât.zise suspinând intr-o încercare de a nu plânge
Era...un înger.
Zicând asta,Ana începu sa plângă cu adevărat, cu fata îngropată în pieptul lui Damien
Ana:Nu poate fi mort!
Nu se poate!
El nu m-ar părăsi niciodată. Nu m-ar lasa singura!
Brusc,ii dădu drumul lui Damien
Ana:De ce ai facut-o?!urla cu lacrimile siroindu-i pe obraji
De ce m-ai salvat?!
Nu stiai ca am sa fiu singura fara tine?!
De ce nenorocitule,de ce?!
Se lasa în genunchi,continuând sa plângă,suspinând usor.
Ana:Nu am sa accept ca a facut asta.zise stergandu-si lacrimile cu pumnii ca un copil
Nu am sa accept ca ai murit, ma auzi!
Oriunde ai fi am sa te gasesc nenorocitule si o sa-ti trag una la ouă ca m-ai lăsat singura!strigă cât putu după care țipa pur si simplu, lovind mormântul cu florile pe care le aduse si din care zburau petale in toate partile.
Când se opri,petale colorate de garoafe erau peste tot în jurul lor
iar Ana mai ținea în mână doar un buchet de tulpini fara flori dar nu se opri din plâns
Era atât de rosie încât Damien se temea ca va face febra
Damien:Ușurel Ana.Gata.Sunt aici.Nu mai esti singura. Haide.
O ajuta sa se ridice.
O sa racesti daca stai aici.
Ana:Cred ca mereu am refuzat sa cred ca a murit.Am preferat sa cred ca el e undeva in lume si se distrează. Ca a uitat de surioasa lui mai mică.
Gândul asta mi-a dat putere sa rezist.Sa cred ca intr-o zi ne vom întâlni iar.
Damien:Va veti intalni Ana.Dar până atunci,eu iti voi fi alături.
Damien o lua în brațe, iar în ciuda vântului care ii biciuia fata si a faptului ca abea putea sa respire,Ana adormi,stiind ca este in siguranță.
