Ana a fost trezită de un claxon care se auzea din fața casei.A scos capul pe geam ,văzând Duster-ul negru al lui Damien si si-a dus degetul arătător la buze .
S-a îmbrăcat repede după care si-a aruncat geantă pe umăr coborând în viteză. Când a ajuns la etajul unu,s-a oprit,trecând pe la camera mamei ei si ascultând cu urechea lipită de usa.Din camera se auzea sforaitul ei inconfundabil sunând ca un purcelus flamand care suge lapte de la mamă.
Ana iese în viteză, inainte ca mama ei sa se trezească si fără sa ia locul dejun.Dar când ajunge în fața masinii se oprește. Nu Damien era pe locul soferului
Băiatul cu parul negru,pe care il mai văzuse cu Damien iese din masina când o vede.
-Tu esti Henry,nu?
Prietenul lui Damien
-Da,eu sunt.
Nu vreau sa te zoresc dar dacă nu urci întârzie amândoi la scoală.
-Unde e Damien?întreabă Ana punandu-si centura
-E bolnav.M-a rugat sa te duc eu la scoală.
-Bolnav?întreabă alarmată
-Mda.Nu cred ca e ceva serios.Din cate am inteles ai lui au insistat mai mult sa nu meargă la scoală
-Înțeleg.
Tot drumul Ana nu a scos un cuvânt.Doar state a cu capul lipit de geam,gandindu-se la Damien.
Bolnav...
Oamenii nu răcesc subit iar el părea bine aseară .Bine, era palid,dar el de obicei era asa.Nu avea de ce sa se îngrijoreze. Sau avea?
Nu era sigura.
-Sti când se întoarce Damien la scoală?
-Nu mi-a zis dar a spus ca imediat ce se simte mai bine.
-E răcit?
Are febra?
-Nu chiar.Nu a putut sa vorbească prea mult si nici părinții ii nu mi-au zis mare lucru.
Sunt cam secretosi.
-Poate Rune îmi va zice mai multe.Henry!
Henry aproape a intrat intr-un stâlp.
-Esti bine?il intreaba Ana
-Stai departe de Rune.zice cu hotarare
-Dar de ce?
Asta mi-a zis si Damien dar nu înțeleg. E doar un pusti de a 9-a.
-Doar atât îți zic si te rog sa ma asculți. Damien ma ucide dacă patesti ceva.
Ana il privește surprinsă
-Lui ...ii pasă de mine?
-Asa se pare.
Ati ajuns la destinație domniță
-Mulțumesc.
Ana deschide repede usa,si iese din masină dar se intoarce când Henry o claxoneaza.
-Vezi ca după scoală vin sa te iau cu Zoe.țipă el
-Bine.
Ana intra in clădirea scoli ducandu-se spre clasă.
La masa de prânz, Ana mânca singură, când un grup de fete vine la ea.
-Hei tu!
Ciudata emo.Unde e Damien?
Ana de pregătea sa le zică dar atunci iar aude acea voce in capul ei dar de data asta mai ofilita:"Nu le spune.Nu spune nimănui "
-Nu stiu.Am fost doar colegi,nu suntem prieteni sau ceva.
-Mda,sigur.De asta te ia si te aduce cu masina ,iti care geanta aia dezgustătoare si te ține de mână. Acum spune.
-Nu stiu unde e.Poate e răcit, nu v-ati gândit.
-Las-o Judith.Se vede ca nu stie.
-Nu stie pe dracu!
Fata asta mi-a furat prietenul.
-Prietenul tău? întreabă o voce masculină
Rune apare langa ele si atunci, instinctiv,Ana se ridică
-Fratele meu nu va fi niciodată cu o scroafa ca tine.ii zice blondei
-Cine te crezi bobocule,sa îmi vorbesti asa?
Judith ridică mâna sa il plesneasca dar Rune i-o prinde inainte ca vre unul din degetele ei sa ii atingă pielea albă a feței.
Ochii lui de gheață o priveau cu ură.
Isi strânge pumnul iar Judith icneste de durere,lasandu-se intr-un genunchi în fața lui.Prietenele ei fug speriate.
Pe fața lui Rune creste un zâmbet maniacal în timp ce strânge din ce in ce mai tare încheietura fetei
După scurt timp,se aude un sunet ca o creanga ruptă si Judith urla de durere,tavalindu-se pe podea
Câteva fete o ridică, ducand-o la cabinetul medical.
Ana rămâne cu privirea atintita spre Rune.Ii rupsese mâna doar strangandu-i-o.Cât de puternic era băiatul asta?
Ca si raspuns,Rune o apuca de păr, tragand-o după el pana langa toaleta fetelor
Acolo,o izbeste pe Ana cu spatele de perete,ea incnind după aer.
-Ti-am zis sa stie departe de Damien.zice cu un glas amenințător
Nu ti-am zis,nenorocito?
Primul impuls al Anei este sa strige după ajutor dar vocea din capul ei ii spune sa isi pastreze calmul si sa ii țină piept.
-Damien m-a invitat sa vin cu el cu masina.
-De parca îmi pasă! tipa tragand-o de păr
Ti-am zis sa stai departe de el. Trebuia sa il refuzi.
Rune ii dă o palmă, iar Ana aude un marait,dar nu era al lui,venea din capul ei.
Atunci si-a dat seama.Nu era nebună si nu rezolvase problema la matematică .Cineva ii vorbea. Ii vorbea în minte
Rune a apucat-o de păr, ridicand-o iar în picioare,tinand-o lipită de zid
-Nu ai sa îmi faci fratele sa sufere
suiera printre dinți, tinand-o de gât
-Nu...vreau să îl fac sa sufere. îngâna ea incapabila sa respire corect
Rune isi apropie gura de gâtul ei
-Mirosi asa bine. O,la naiba mirosi super bine.Nu am mai simtit asa ceva.Nu e de mirare ca fratele s-a îmbolnăvit.
-Ce vrei sa zici?
Nu i-am facut nimic.
-Tu nu.sopteste pe un glas aproape uman
Dar mirosul tău...
Rune inspira adânc, lingand-o pe gât
Mirosul tau e asa frumos.
Ana închide ochii, fiind sigura ca va fi violată dar Rune de opreste inainte sa o muste
Se depărtează de ea,dar ii dă o palmă asa tare ca Ana cade,lovindu-se cu capul de gresie.
-Ridica-te.ii comanda el
Dar Ana nu mai vede bine,totul e în ceață
-Am zis sa te ridici!
Rune o apuca de par,ridicand-o deasupra solului,tinand-o suspendată ca pe o păpușă de carpe.
-Ai sa il lasi în pace?
"Spune-i ce vrea sa audă "ii zice vocea
-Da.Promit.
Rune o lasă pe picioarele ei.
-Ai face bine sa te tii de cuvânt.
Cu asta,ii întoarce spatele si pleacă.
Nimeni nu i-a zis nimic Anei intreaga zi,legat de rănile de pe fața ei.
Când orele s-au terminat,Ana a vazut iar masina lui Damien.Pe locul soferului era Henry iar pe cel de lângă era Zoe.
Ana urca pe bancheta din spate,fără sa spună nimic.
-Si cum a fost?
-Cum este Damien?întreabă ignorând întrebarea prietenei sale
-Nu am vorbit cu el.Nu am avut timp.
-O,Dumnezeule,ce ai pățit? întreabă Zoe
Ana nu este surprinsă când vocea ii spune sa nu ii zică lui Zoe.
-Am cazut pe scări.spune frecandu-si obrazul vânăt
-Ai grijă.
Henry porneste masina si o vreme singurul lucru care se auzea era trancanitul lui Zoe despre un proiect pe care cei doi il au de facut pentru chimie
-Pe mâine.zice Zoe coborând când Henry opreste în fața casei ei.
Vazandu-se singur cu ea,Henry isi întoarce capul spre Ana.
-Acum zi,ce ti s-a intamplat?
-Rune...
Ana nu apuca sa termine caci Henry loveste volanul
-Ce este?
-La naiba,credeam ca Damien a vorbit cu el.Ti-a facut ceva grav?
Te-a batut?
Vrei sa te duc la spital?
-Nu,nu.Doar m-a amenintat.
minte ea
-Ce ti-a zis?
-Sa stau departe de Damien si ca e vina mea ca el s-a îmbolnăvit. Dar cum poate fi vina mea?
Nu am nici o boală din cate stiu.
-Încearcă sa il eviți. Si sub nici o forma nu ii spui lui Damien.O sa-l omoare in bătaie.
-Ca veni vorba...m-ai putea duce la el?
As vrea sa vad ce face si sa ii dau temele.
Henry pare ca se gândeste câteva minute după care oftează
-Nu stiu.Nu e ca ai putea lua ceva dar...părinți lui sunt....foarte stricti.
Nu prea ai vrea sa ii întâlnești
-Te rog.Chiar vreau sa il văd, Henry. oftează
-Bine,dar eu te-am avertizat. Norocul tău ca am o cheie de la casă.
-Ai o cheie de la casa lui?
-Suntem prieteni de când eram mici.Ai lui au oarecare încredere in mine.
-Si el ar putea chiar sa iti încredințeze viața lui?întreabă in glumă
-Da.
Ana nu mai spune nimic,ci se concentrează pe vocea care ii zisese ce sa facă, când Rune o lovea.Nu era nebună. Aceea nu era vocea ei sau a vre unui demon.Era o voce umană cu ecou,ca si cum cineva vorbea cu ea intr-o pesteră
-Am ajuns.zice oprind masina
Ana se uita pe geam si ramane cu gura căscată.
-Aici locuiește?
-Mda.Impresionant,nu?
Închide gura ca iti intra muste. râde Henry
Ana nu putea sa nu se holbeze la construcția din fața ochilor ei.
Casa ei era mare,a stiut mereu asta dar casa aceasta era enormă, de trei ori cat a ei.Mult prea mare pentru o familie de patru.
Ana a coborât din masină, luandu-si geanta din spate.
Henry a fluturat o cartela prin fața clantei de la poartă si aceasta s-a deschis cu un clic.
Ana rămase iar cu gura căscată
