Te urasc ! Iubitule...(18+)

16

Inainte sa mai spun ceva mi.a inchis telefonul.

Vorbesc singura:Cine te crezi sa ma ameninti??! O sa chem politia!

Primesc un mesaj: "Papusa, mai gandestete in privinta politiei,altfel....Si hai sa iti dau un sfat...nu mai vorbi singura ,scumpo.Lumea v.a crede ca esti nebuna."

Cum dracu m.a auzit? Incepe sa imi fie foarte frica...daca e in casa cu mine?

Pentru orice eventualitate ma duc si uncui usa, inchid toate geamurile din casa (desi stau la etajul 12 ,dar cine poate sti..),si trag jaluzelele.

Ma gandesc in continuu cine ar putea fi obsedatul ista???!
De unde imi cunoaste fiecare miscare?Daca as putea sa ii recunosc vocea.....desi imi e imposibil fiindca avea vocea blurata...

Este ora 21:45 eu nu mai pot...ma streseaza gandul ca e cineva cu mine in casa. Dar as putea sa fiu paranoia. Deschid televizorul, nu e nimic misto , pana la urma ma hotarasc sa dau la stiri.

"Un barbat indragostit s.a urcat pe un zgarienor ,si spune ca se v.a arunca daca aleasa inimii lui nu ii v.a accepta cererea in casatorie"

WTF....cine dracu ar face asa ceva....in fine,ar fi frumos sau ciudat sa mi se intample si mie.

Ma uit la ceas si observ ca este ora 01:50.
Ce dracu ?! Cand s.a facut asa tarziu? Dar mie nu imi este somn inca....

M.am hotarat sa intru un pic pe WhatsApp.

Si normal..singura persoana care este treaza la ora asta este boul de Emanuel.

Doamne, ce as putea sa fac sa il uit. Sunt foarte suparata pe el. Nici nu stiu ce sa zic. Simt ca inca ma minte cu privire la Armando.

Maine oricum ar trebui sa merg la Armando,l.am neglijat foarte mult...o sa ma descurc cu carutul ista pana la urma ce as putea sa fac...
Acum sa ma bag la somn ca este foarte tarziu.

Adoaua zi dimineata:

Ma trezesc incet, ma urc in carut si ma duc la baie, ma spal pe dinti ,ma imbrac si plec de acasa increzatoare.

Din pacate o perioada de timp nu o sa mai merg cu taxiul, dar incet,icet ma voi obijnui.

Ajung in vreo jumatate de ora la spital, intreb unde se afla Armando, si ma indrept incet spre salonul lui....

Cea mai frumoasa veste primita de la medici este ca in momentul de fata Armando este constient si pe picioarele lui , si v.a fi externat din spital peste doua luni ,fiindca in aceste doua luni v.a fi sub supraveghere.
Ma intreb cum v.a reactiona cand ma v.a vedea asa ....dar trebuie sa imi fac curaj si sa il infrunt.

Iau o gura mare de aer si intru in salon.

-Buna Armando! ( zic cu lacrimi de bucurie in ochi )
-Lena??! De ce esti in carut? Ce s.a intamplat?? Cum ?? Cand??
-Stai..linistestete pentru ca doctorul mi.a spus ca trebuie sa fi calm in perioada asta.
-Cum sa fiu calm!!?
-Armando, aseazate si o sa iti povestesc totul.
-Bine, o ss incerc sa fiu calm.
-Deci...Doamne nu stiu cum o sa iti spun..dar promitemi ca nu o sa te invinuiesti!
-Lena ....nu ma panica!
-Bun ,o sa iti spun..cand am aflat ca ai avut un accident am ajuns cat am putut de repede la spital. Am vorbit cu doctorul si mi.a zis ca esti in coma. Dupa ce ca eram super ingrijorata pentru faptul ca ai fost lovit de un derbedeu tampit , si vestea ca esti in coma m.a zdruncinat si mai tare si nu am mai rezistat. Am fost lesinata cam 3 ore..
-Ceeee???! Ai lesinat timp de 3 ore ??!?
-Da...dar te rog ascultam in continuare.
-Bine ,zimi mai repede cum ai ajuns asa.
-Fiindca am stat in lesin atata timp....nervii locomotori mi.au fost deranjati si acum sunt paralizata.
-DOAMNE! CE AM FACUT??!
-Armando ....mi.ai promis ca nu o sa te invinuiesti!
-Dar Lena! Cum as putea sa nu ma invinuiesc??! Adica este clar ca din cauza mea esti acum prinsa in carut.
-Armando..
-Bine de dragul tau o sa inchid subiectul cu invinuirea. Dar o sa platesc tot ce ai nevoie. Nu o sa te las asa.
-Dar ai nevoie de tratament! Nu o sa te las sa iti cheltui banii!
-Eu nu mai contez acum. In momentul acesta tu esti cea mai importanta pentru mine! Bine...oricum tu esti in general cea mai importanta pentru mine....
-Aaaa...i.a stai un pic . Tu nu aveai pe cineva? Nu imi ziceai ca te.ai indragostit de o fata si nu poti sa imi spui?
-Off prostuto..
-Hey nu mai rade si terminati propozitia.
-Normal ca acea fata erai tu.

Il imbratisez din carut si incerc sa ma ridic.

-Stai Lena! Sa te ajut!

Ma i.a de umar si ma pune in pat.
-Mi se rupe inima sa te vad asa!Sa stiu ca nu te poti deplasa, ca nu poti face lucrurile pe care le puteai face inainte.
-Stai calm...o sa ma fac bine. Chiar de maine o sa ma duc la tratament.
-Bine, imediat ce ies din spitalul ista o sa am grija de tine ca de ochii din cap.
-Mai intai ai grija de tine si mai vorbim...

Deodata privirile ni s.au intersectat...buzele erau din ce in ce mai aprope, ii simteam respiratia deja.

Deodata apare doctorul.

-Scuze copii ,am intrerupt ceva nu.i asa?
-A...nu,stati linistit (zicem in cor)
-Mmmbine. Domnisoara, imi pare rau ca va despart tocmai acum dar domnul trebuie sa se odihneasca.

Doctorul m.a ajutat sa ma urc in carut.

-O sa mai vin Armando!Nu ai cum sa scapi de mine sa sti.
-Nici nu vreau! Pa!Sa ai grija de tine te rog!
-O sa am stai linistit. Pa!

Din pacate am iesit din salon...apoi am plecat incet si din spital si am plecat acasa. Desigur ca si de data asta am plecat pe jos....este foarte greu sa te deplasezi cu un scaun cu rotile..dar alta solutie nu am.

Am ajuns acasa si m.am culcat. Maine v.a fi o zi lunga.

Sper ca va placut si capitolul acesta. Va pup!
P.S acest capitol a avut 1045 de cuvinte🙊, mi.a luat ceva 😂. Deci va rog macar sa dati povestirii cate un vot.💟👑
💪💚.
Antonia.