Te urasc ! Iubitule...(18+)

40

Oare e sfarsitul meu?Oare e sfarsitul a tot ce exist eu?

Ma indrept spre lumina..dar un gand nu ma abandoneaza..

Ce o sa se intample cu ei?

Am hotarat sa raman..spiritul meu se intoarce la corpul firav al unei femei..Al meu..

Ochii mi se deschid incet...
Ma uit la ei ..fiecare isi ridica capul rapid din pamant.

Ii aud cum ma striga..
Emanuel a fugit dupa doctor..

Asistenta era deja langa mine..apoi rapid au venit si doctorii.

Eu nu imi desprind privirea de la ei.Zambetul lor ma orbeste.
Era un zambet cald..plin de speranta.

Usor il aud pe Arthur.

-Iubito..sunt langa tine.

Il vad pe Emanuel cum imi privea iubitul..era o privire plina de ura si de tristete..S.a uitat atent la mine de parca vroia sa ii citesc gandurile..iar apoi s.a indepartat.

Arthur p.o.v

O privesc..credeam ca nu o s.o mai vad niciodata..dar uite ca..nu a vrut sa imi dea drumul.

Doctorii se ocupa de ea din plin.

O asistenta trece pe langa mine asa ca o opresc.

-Pot sa intru la ea?
-Desigur.

Doctorii s.au imprastiat..am intrat in salon incet si m.am napustit narabdator spre patul ei..Am luat.o usor de mana ei firava ....cu multa emotie.

-Sunt aici iubito...sunt langa tine.

O vad ca incearca sa spuna ceva asa ca o opresc cat de repede am putut.

-Nu te forta..esti foarte slabita.Stai calma..linisteste.

Se uita cu o caldura arzatoare la mine..

Linistea a fost intrerupta de un doctor.

-Imi pare rau ca intrerup dar pacienta trebuie sa se odihneasca.
-Desigur.Te iubesc .

-Sssi eu.

S.a uitat la mine..m.a pupat pe frunte si a plecat.

Dupa cateva ore:

Arthur p.o.v.

S.a inserat asa ca i.am trimis pe toti la casele lor..numai eu am ramas..
Astept pe hol de mult timp
..mi s.a facut foame....Vreau sa cobor sa imi iau ceva de mancare..dar nu o voi lasa singura.

-Bunaseara.
-Bunaseara...
-Uitati..eu o am pe iubita mea in salonul 7 ...vreau sa cobor sa imi iau ceva de mancare de la cantina..nu o pot lasa singura..va rog..va puteti uita la solonul ei pana vin eu?
-Desigur.

Cristina p.o.v

Sunt in masina cu Emanuel..

-Emanuel!
-Ce este?!
-Mi.am uitat rujul la spital...
-Off...Cristina!M.am speriat ingrozitor!
-Te rog intoarce...Vreau sa mi.l iau.
-Cristina..Poti sa traiesti pana maine fara el..
-Dar este rujul meu preferat..te rog...
-Pff..bine.

Emanuel a intors repede ...in cateva minute eram in parcarea spitalului.

-Tu asteaptama aici.
-Sigur nu vrei sa vin cu tine?
-Of...Nu sunt copil..
-Ok.

Am urcat scarile..pana am ajuns la etajul ila..Etajul acelei retardate.
Spre norocul ei..nu o pazea nimeni..era doar o amarata de asistenta..pot sa o mituiesc usor..

Cum am si zis..iam dat cativa banuti proastei si am intrat..

-Saracuta de tine....Esti prinsa in patul acesta...Nu te poti misca..Nu poti vorbi..Nu poti face nimic....

Am auzit.o..se uita fix la branula din mana mea..rautatea i se citea pe chip...
A scos un cutit..si mi.a taiat branula..
Apoi a taiat firele care ma tineau in viata..si masca de oxigen..

-Ddde ce immi facci astta?
-De parca nu ai sti..Te.am citit! Crezi ca mi.l poti lua pe Emanuel!?
-Esti nnebunaa.
-Stiu..

Mi.a aruncat un zambet diavolesc...si a iesit spunand.

-Sa vad cum o sa rezisti acum.

Cu ultimele puteri am spus..

-Aajutor..

Cristina p.o.v

Am iesit neobservata din spital..

-Gata?
-Da scumpule.
-Ok...Stai! Aratami rujul!
-A...
-"A.."?
-Nu...l.am gasit.
-Cum nu l.ai gasit!?Cand pe drum erai asa de sigura!?
-E....Ajunge cu interogatorul!Am uitat ca nu il aveam!
-Aham..Bine acum urca!