Capitolul 2

1.1K 148 6
                                    

Un nou grădinar, fiul lui Bill.

-Fii atenta unde iți așezi bărbia!

-Spatele drept!

-Felicia! Poți pentru câteva minute să nu te mai uiți la geam și să fii atentă la mine? Cum te pot învăța să cânți la vioară dacă tot ce faci este să privești grădina? întreabă exasperat bărbatul din fața mea.

-Îmi pare rău Eric! spun reluând poziția în care trebuia să țin vioara.

-Ce îți distrage atenția Felicia? întreabă el privind curios pe geam.

Geamul are vedere perfectă spre grădină unde Thomas muncește de zori. Gândul că el este acolo mă face să îmi îndrept privirea spre acel loc. Am atatea sa il intreb.

-Am înțeles, spune în concluzie Eric.

-A-a-ai înțeles? mă bâlbâi eu.

-Îți e dor de bătrân, spune acesta lăsându-și privirea în jos.

Mințeam dacă spuneam că nu îmi este dor de Bill. Era unica persoană care mă înțelegea, care îmi dădea sfaturi, care mă asculta când eram nervoasă, probabil singura persoană care mă iubea cu adevărat, însă atenția mea era ațintită spre Thomas. Ceva din mine voia să îl întâlnească din nou. Voiam să știu ce face si cum este. Poate si ce gandeste, ce simte, ce viseaza.

-Continuăm ora mâine. Se pare că azi nu se poate, spune Eric fluturând mâna prin fața mea.

Bucuroasă să aud asta ies din cameră și cobor grăbită scările. Voiam să ajung în grădină. Ies val-vârtej din casă până ajung în fața portiței albe. Privesc o secundă înapoi să văd dacă Michael mă urmează, însă nu era prin preajmă. Grăbesc pasul până ajung în mijlocul grădinii. Mă opresc si îl caut cu privirea pe Thomas. Era tocmai aici ...

- Te pot ajuta? îi aud vocea lui Thomas chicotind.

-Eu ... mă plimbam, spun cu o față serioasa în timp ce mă întorceam spre el.

- Te plimbai ... în fugă? întreabă el ridicând o sprânceană amuzat.

Nu știam ce să îi spun. M-a prins. Și-a dat seama că am venit aici ‒în fugă‒ doar pentru el. Ce căutam cu adevarat aici? Ce voiam să il intreb? Nu stiam absolut nimic despre el, însă imi doream să aflu.Ce se întâmpla defapt cu mine? Ce semnifica acesti fiori pe care ii port cu mine de fiecare data cand imi apare Thomas in gand?

Îi priveam fiecare pas îndreptându-se lent spre o tufă de trandafiri.

-Îți place ceea ce faci? mă trezesc întrebând.

-Nu, spune sec privind atent trandafirii.

Nu? Atunci de ce e aici? Pentru dorinta tatalui sau? Nu. Bill nu si-ar obliga fiul sa faca ceva ce nu ii place.

-Iubesc ceea ce fac, continuă el ceea ce mă face să răsuflu ușurată.

Thomas are o sclipire speciala în ochi. Nu îți poți lua privirea ei. Pot să le compar cu ușurință cu The Grape Hyacinth. Un albastru unic și intens.

Fiul grădinaruluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum