Fiul grădinarului

Capitolul 14

Sarah a murit.

Tremuram din toate încheieturile. Nu avea semne de violență pe corp. Blestemul s-a declanșat, iar eu eram vinovată. Filip nu mi-a răspuns direct la întrebare, trebuia să îmi fi dat seama. "Felicia ... Ești amuzantă."

Îmi așez mâinile pe fața ei să îi închid ochii, însă imediat la contactul cu pielea sa imagini îmi erau înșiruite în fața ochilor.

Privesc în jur. Nu mai eram în cameră, ci afară. Părea să fie noapte. Picioarele mi se mișcau singure spre grădină. Eram confuză. Acum câteva secunde eram în cameră Annei.

Deschid portița cu o mână. Nu era mâna mea. Intru în grădină și observ că în cealaltă mână țineam un cuțit.

T.F.

— Sarah, știi că nu vei rezolva nimic acționând în felul ăsta, se auzi vocea lui Bill.

Mâinile îmi tremurau pe cuțit, iar privirea îmi era țintă în jos.

Îmi ridicam ușor cuțitul spre el încă privind în jos. Mă chinuiam să-l arunc din mână, însă nu deținem controlul corpului. Era o amintire. Amintirea lui Sarah.

— Un blestem nu poate fi rupt, iar iubirea nu poate să răsară din obligație, spune Bill calm.

Părea să o cunoască pe Sarah și probabil îi știa și intenția.

— O voi proteja în continuare pe Felicia. Poți să îmi iei viața, dar nu și dragostea pe care i-o port, continuă bătrânul.

Încerc să îmi închid ochii când îmi dau seama că Sarah era la un pas să îi înfingă cuțitul în piept.

Deschid ochii larg și respir greu. Nu știam la ce să mă gândesc prima oară. Faptul că Sarah l-a omorât pe Bill, faptul că pot vedea amintirile oamenilor sau că Edwin se afla la ușă?

Ca toți ceilalți și el avea un scop. Dorea atât de mult acea carte. Grimoarul. De ce?

„Ascunsă să fie! Nu trebuie să ajungă în mâinile lui Edwin. Ar folosi-o în scopuri personale.“

— Nu îți fă griji. Îi voi face pe toți să uite de Anna, spune el așezându-se lângă trupul ei.

Privea fără griji trupul firav al Annei. În prezent, era cel mai puternic vrajitor. Ce urmărea?

— Ce urmărești? îl întreb cu o teamă în glas.

Situația, din perspectiva mea, părea foarte tensionată, însă el încă se comporta natural.

— Vreau să facem un pact din care amândoi vom ieși câștigați, spune acesta privindu-mă la fel de blând.

De ce mă privea blând? După descrierea lui Sarah mi-l imaginam rece si fără inimă. Un vrăjitor ce ar face tot ce i-ar sta în putință pentru scopul său.

— Și dacă voi refuza? întreb fără să mă gândesc prea mult.

Frica îmi cuprinsese corpul. Ce avea să facă dacă îi refuzam propunerea?

— În cazul ăsta doar eu voi avea să ies câstigat, spune zâmbind slab.

Faptul că îmi oferea o șansă să ies și eu la rândul meu câștigată îl făcea o persoană dreaptă, însă nu una complet bună.

— Pot rupe blestemul aruncat de domnișoara Morgan, spune acesta captându-mi atenția.

Putea rupe acel blestem.