Angels and Demons [H.S fanfiction]

VOLUMUL 2-Capitolul 24

LUKE POV.

Cum dracu să facă asta? Tocmai Damon? Damon? Prietenul care mi-a fost alături mereu? Voi avea eu grijă de el mai târziu. Acum trebuie să mă ocup de idioata de Maya. Intru în casa ei, trântind ușa. Mama ei nu e acasă. 

-Maya! Tun eu.

-Ce dracu vrei? Ești nebun? E nouă dimineața , iar tu vii și urli ca idiotul în casa mea.

-Ce dracu vreau? Cum ai putut să o dai pe Samira pe mâinile lui Damon? Urlu, și izbesc vaza cu flori de lângă mine.

Ea tresare și se uită la mine speriată.

-Răspunde!

-Nu puteam să o las să fie a ta! Înțelege că te iubesc! Țipă și ea la rândul ei.

-Prima dată îmi zici că mă iubești, dupaia îmi spui că nu și acum vii și îmi spui din nou că mă iubești? Sentimentele mele pentru tine au murit de mult, Maya! Întelege. Nu te mai iubesc, nimic. Și să nu mai aud că te atingi de Sami. Tun, eu.

Ea doar pufnește iar eu ies din casă.

CARA POV.

Harry a ieșit din casă, îndreptându-se spre nu știu ce magazin. Cică are o surpriză pentru mine și se întoarce tocmai diseară, în jur de ora șapte. Mai sunt trei ore până atunci. Hm. De ce să îmi facă numai el surprize, când îi pot face și eu? 

M-am îmbrăcat și am urcat în Audi-ul meu negru, destinația fiind Mall-ul. Când am ajuns am intrat direct într-un magazin de ceasuri, frumoase și elegante.

Aleg un ceas care are cureaua din piele neagră, pe cel mai scump, bineînțeles și îl plătesc. Decid să îmi fac și o mică schimbare de look, așa că pornesc spre un salon de înfrumusețare.

Când ajung, îi spun acelei fete destul de tinere și drăguță să îmi deschidă părul la culoare. După o oră termin, mi-am făcut manichiura și pedichiura. 

De ar fi toate zilele așa. Singură. Dar nu, oricât de bine ar fi în ipostaza aceasta, tot nu îmi pot imagina viața fără bărbatul meu perfect și fără copilul nostru. Ei sunt tot ce mai am și îi iubesc la fel de mult pe amândoi.

Plătesc totul și mă îndrept spre casă. Când ajung, luminile sunt toate stinse. Probabil Harry încă nu a ajuns. Ciudat, trebuia să fie deja acasă. Aprind lumina și văd petale de trandafiri pe jos. Am așezat cadoul pentru Harry pe măsuța de cafea și urmez petalele ce continuă pe scări. Urc scările iar petalele se opresc în fața ușii de la dormitor. Pe ușă observ un mic bilețel pe care scrie "Te iubesc!". Aw, ce drăguț. Deschid ușa dar Harry nu e nicăieri. Din spatele meu aud o respirație ușoară. Harry. Zâmbesc și mă întorc spre el bucuroasă că îl văd.

-Ce-s cu toate acestea? Întreb eu îmbrățișându-l.

-V-vrei să fii soția mea pentru a doua oară? Întreabă el bâlbâindu-se ușor. 

Îl iubesc, chiar mă bucur că a vrut să ne căsătorim din nou. Dar dacă iar ne vom certa? Dacă nu vom fi ca acum? O mulțime de întrebări îmi invadează acum mintea. Să accept sau să nu accept?

Asta este întrebarea ce mă macină pe interior.