Angels and Demons [H.S fanfiction]

Capitolul 28

Stiu ca e foarte scurt dar chiar nu am timp sa scriu :((

HARRY POV.

-Mai esti suparata pe mine?

-Putin, raspunde ea scurt. Nu o cred. Chiar daca zice ca e putin suparata, eu cred ca e putin mai mult.

Nu mai zic nimic. M-am ridicat de pe fotoliu si m-am indreptat spre ea. I-am cuprins fata ei mica in palmele mele mari si am sarutat-o. Dintr-un sarut pasional s-a transformat intr-unul salbatic, apasat. Am terminat sarutul din cauza nevoiei de aer.

-Acum mai esti suparata pe mine?

-Nup, zice ea. Ce buze umflate are...Am chicotit in sinea mea.

Ma bucur ca am ales-o pe ea ci nu pe Anne. Chiar ma bucur. Cara ma face fericita mereu. In schimb Anne a venit acum o zi. Deci nici nu am apucat sa experimentez daca simt ceva sau nu pentru ea.

Peste o saptamana...

-Rezista iubito. Si tu, si Luke ve-ti fi bine. Sa stii ca va iubesc.

Ea a aprobat din cap. Medicii au dus-o in celalalt salon de nasteri. M-am asezat pe scaun si astept. Deschid telefonul sa vad cat e ceasul. Oh, bun. E ora 15:36. Deci sa ii sun pe restul. Asa vom astepta impreuna iar timpul probabil va trece mai repede.

-Uhm, da..buna Jason. Puteti sa veniti la spital?

-De ce?

-Cara e in sala de nasteri.

-Oh...uhm, ok. Venim acum.

A trecut o saptamana. Eu si Cara nu am mai avut nici o cearta. E de bine, nu? Da, este. Desi Anne a incercat sa ne desparta din cauza ca ma iubeste, nu a reusit. Cara mi-a mai zis ca Anne a venit in salon la ea si a incercat sa o minta ca toata saptamana Anne a stat cu mine si ca de asta nu am venit eu la spital. Spre ghinionul lui Anne, Cara i-a zis ca am stat 24 din 24 de ore cu ea. Pacat, vroiam sa vad si eu fata pe care a facut-o. Eh. Oricum, i-am zis ca vreau sa ramanem doar prieteni. Subliniez...doar prieteni. Nimic mai mult. I-am explicat ca sunt casatorit cu, Cara si ca am un copil cu ea. A zis ca inteles, dar nu se vede. Imi ofera avansuri, o resping. Ma suna la telefon, o resping. Daca vede ca o resping, de ce mama naibii nu intelege?

-Hei Harry. Ce mai faci? ma intreaba Avril.

-Bine tu?

-Bine. Stii, nu prea ar trebui sa fiu aici. Nici eu, nici Jason.

-Uhm, de ce? intreb eu ridicand o spranceana.

-Pai...am cam speriat-o pe Cara si pe Em' cand baietii au venit sa te salveze din mainile lui Raymond.

-Ce ati facut? zic eu ridicandu-ma de pe scaun, iritat. Sunteti nebuni? Daca pierdea copilul din cauza sperieturii? Macar zi-mi cum dracu ai speriat-o.

-Esti sigur ca vrei sa auzi asta? intreaba Em', leganand-o pe Maya. Chiar nu inteleg cum poate fi atat de calma.

-Hai zi si nu mai lungi vorba, zic eu deja nervos de situatie.

-Pai, dupa ce baietii au plecat, Jason a vrut sa mergem la fete ca sa stam cu ele. Dar eu am avut proasta idee de a le speria. Am fost in spate la panou si am oprit luminile din casa. Pe toate. Am intrat in casa si am vazut fetele ducandu-se pe terasa. Asa ca am luat-o prin spate si le-am prins de gura. Cara a inceput sa tipe si sa planga si Em' la fel.

-Ce? Si Em'? Em' de ce nu mi-ai spus? o intreaba Will, nervos.

-Plecati! zic eu.

-Poftim?

-Am zis sa plecati. Vor ramane doar Em' si Will.

Jason si Avril au plecat.

-Da-mi-o si mie pe Maya, te rog.

Em' mi-a dat-o pe Maya. Ma uitam la ea. E asa micuta si firava si dragalasa. Peste putin timp il voi tine si eu pe Luke in brate. Fiul meu. Maya a inceput sa planga si m-am incruntat usor. Em' a venit imediat dar am refuzat sa i-o dau.

-Ma ocup eu, zic usor si ma indepartez putin de ei.

Am inceput sa ma legan cu ea in brate si sa ii cant un cantecel de adormit copii. Cel pe care mi-l canta mama cand aveam cinci ani iar eu aveam cosmaruri si nu puteam sa adorm inapoi. Maya s-a oprit din plans si m-am intors inapoi la parintii ei.

-Cum ai reusit? ma intreaba Em' zambind.

-Sunt si eu tata, nu? zic eu razand.

-Un tata minunat, zice doctorul iesin din salon.

-D-domnule. Cum e Cara? Si copilul e, e bine?

-Amandoi sunt perfect sanatosi.

-Ii putem vedea?

-Desigur. Dar nu aveti voie sa stati mult. Pacientii mei au nevoie de multa odihna.

-Am inteles.

Am intrat in salon cu frica. Dar frica a trecut imediat atunci cand mi-am vazut ingerul tinandu-l in brate pe ingerasul nostru mititel.

-Uite cine a venit Luke. A venit tati, zice Cara iar Luke incepe sa dea din manutele sale fragile.

-P-pot sa il tin?

Cara isi da ochii peste cap.

-Normal ca il poti tine.

L-am luat in brate cu frica. Era asa de mic. Luke a schitat un mic zambet care de abia se poate observa. Lacrimile isi faceau aparitia.

-Te iubesc Luke, zic eu si ii plasez un pupic pe frunte.

Em' a vrut si ea sa il tina. Will a luat-o pe Maya iar Em' se plimba prin salon cu Luke in brate. M-am dus la Cara si i-am sarutat crestetul capului.

-Esti bine?

-Da Harry. Sunt bine. Cand vom veni acasa?

-Voi vorbi cu doctorul si iti voi spune.