Angels and Demons [H.S fanfiction]

VOLUMUL 2- Capitolul 4

Dupa ce mi-am terminat treaba cu el, am fugit la Maya care era socata de ceea ce tocmai s-a intamplat. Si prin tocmai ce s-a intamplat nu ma refer la bataia pe care i-am dat-o aluia. Ma refer la ceea ce era pe cale sa ii se intample.

-Esti bine Maya? Ti-a facut ceva? o intreb ingrijorat.

-N-nu. Iti multumesc din suflet. Cred ca...ca daca tu nu ve-veneai c-cine stie ce..

-Shh. Gata, gata. Important e ca am ajuns la timp. 

-C-ce faci? intreaba ea, observand ca imi dau maieul jos.

-Pune asta pe tine. Nu poti iesi in sutien in fata intregii scoli.

-Ai dreptate. Multumesc.

-Ia si vesta, ii spun eu iar Maya a imbracat-o imediat.

Am coborat jos si bine ca unii nu ne-au observat. Justin ne-a vazut si a venit imediat la noi.

-Maya, esti bine? zice si o imbratiseaza.

-Da Justin. E-eu, plec acasa. Imi pare rau ca nu mai pot sta.

-Maya, e mai important sa fii bine decat petrecerea mea stupida. Hai, du-te si fa-te bine.

-Multumesc. Pa.

****

-Justin! Justin trezeste-te! 

-Ce e mama? Nu vreau sa merg la scoala.

-Ba trebuie. Ai peste 20 de absente si nu vreau sa ma trezesc ca maine, poimaine vei fi exmatriculat. Hai! Du-te. Ce mai astepti?

Am marait nervos si m-am indreptat catre dulap imbracandu-ma imediat. Am iesit pe usa si am intrat in Audi-ul meu. Maya mi-a zis aseara ca nu vine la scoala astazi, asa ca nu mai opresc acasa la ea.

***

-Ce ore ai azi frate? ma intreaba Justin dupa ce m-a intrebat de starea Mayei.

-Literatura, biologie, sport si inca trei ore pe care nu le stiu, spun si chicotim amandoi.

-Si eu am tot literatura. Mi-au schimbat orarul. Mergem?

-Hai.

Am pornit spre clasa de literatura si am observat ca am intarziat un sfert de ora. Mda. Am intrat fara sa ciocanim si toata clasa si-a indreptat privirea spre mine si Justin. 

-Nu aveti televizor acasa? le spune Justin si toti isi retrag privirile.

-Da..luati loc va rog, spune profesoara care se pregatea sa tina lectia.

M-am asezat cu Justin in ultima banca.

-Bine copii. Azi vom studia "Romeo si Julieta" de William Shakespeare. Dupa cum stiti, William Shakespeare a fost un dramaturg si poet cunoscut si unul dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile. Bine, stiti ca a scris celebra opera "Romeo si Julieta" asadar, o vom studia si vom face si o mica piesa de teatru.

Cand au auzit cele spuse, colegii mei au inceput sa susoteasca. Unii erau fericiti iar uni maraiau din cauza ca nu vroiau sa participe. Exact ca mine si Justin.

-Copii, peste doua saptamani trebuie sa prezentam aceasta scena de teatru, asadar eu am facut bilete cu personajele din sceneta. Domnule Styles, veniti si extrageti un bilet.

-Chiar e nevoie?

-Da! zice profesoara uitandu-se la mine ciudat.

M-am ridicat lenes din banca mea si m-am indreptat catre catedra unde erau puse biletele. Am extras un bilet la alegere si l-am deschis.

-Pe bune? Iti bati joc de mine? Nu. Nu accept una ca asta.

-Ba trebuie sa il accepti.

-Argh!!

-Oh Romeo, Romeo, zice Justin chicotind.

-Du-te dracu!

-Repetitiile sunt astazi dupa ora 2. Si...cum Maya lipseste, stiind ca astazi predau aceasta lectie, ea va fi Julieta. Styles..sa o anunti pe Maya sa vina.

-Pana la urma nu cred ca va fi asa rau, zic incet si zambesc.

-Oh, haideti doamna profesoara.., spun celelalte fete care mai mult ca sigur vroiau sa fie Julieta din cauza ca eu sunt Romeo. Se mai intampla.

-Sa nu aud discutii. 

Restul colegilor s-au dus sa extraga bilete iar dupa ce toata zava aceasta s-a terminat, profesoara ne-a dat scenariile.

***

    Am convins-o cu greu pe Maya sa vina. Foarte, foarte greu. Acum suntem pe scena si ne pregatim sa incepem piesa de teatru.

-Bine, zice profesoara, Julieta tu trebuie sa stai la fereastra pe balcon. Tu Romeo intri in gradina cand zic eu sa incepeti. Okay?

-Da, zicem amandoi in cor.

-Si..incepeti.

Am intrat in gradina cand profesoara a dat startul. 

-Romeo! De ce si pentru ce esti tu Romeo? Reneaga-ti tatal! Leapada-al tau nume! Sau daca nu, sa-mi juri ca ma iubesti, si n-oi mai fi o...Ca..?

-Oh, haide Maya. E asa greu sa citesti de pe amarata aia de foaie? intreaba profesoara putin deranjata de faptul ca Maya nu a putu citi acel cuvant. Din nou.

-Argh! zice Maya enervandu-se. Eu m-am dus la locul meu.

-Si, hai Styles.

Am intrat iar in gradina. Argh, o sa dureze o vesnicie.

  -Romeo! De ce si pentru ce esti tu Romeo? Reneaga-ti tatal! Leapada-al tau nume! Sau daca nu, sa-mi juri ca ma iubesti, si n-oi mai fi o...Capulet.

-S-ascult? Sa mai ascult sau sa-i vorbesc? zic eu incet, respectand scenariul. Fac precum doresti si ma botez din nou de-mi spui iubire de azi incolo nu mai sunt Romeo.

-Cine esti tu, ce-nvaluit de noapte, in tainele-mi patrunzi?

-O! Dupa nume nu stiu sa-ti spun prea bine cine sunt. Urat mi-e numele ce-l port, iubito, dusman fiindu-ti, si de l-as avea scris pe-o hartie, in bucati l-as rupe.

-Gata copii! Felicitari. Maine ve-ti lipsi de la a treia si a patra ora pentru repetitii. A mers mai bine decat ma asteptam.

-Multumim, spunem noi iar profesoara pleaca.

-Si..Julieta. Merit ceva?

-Nici in vise "Romeo", zice ea punand numele intre ghilimele.