Angels and Demons [H.S fanfiction]

VOLUMUL 2- Capitolul 21

A doua zi de școală. Minunat! Iar îl voi vedea pe Damon și sinceră să fiu, mi-e frică deși nu ar trebui. Îl am pe Luke dar nu îi pot spune. Poate va fi mult mai rea situația după aceea.

Luke e pe terenul de sport jucând fotbal cu restul iar eu m-am așezat pe o bancă, uitându-mă la ei. Damon nu e acolo. Norocul meu. Vad doi tipi care se așează pe banca de alături și ma uit scurt la ei, aceștia făcându-mi cu mâna. Din politețe le-am zâmbit și am continuat să mă uit la meciul lor.

ADAM POV.

Am plecat de la acea bancă împreună cu Chris.

-Chris, Sami trebuie să fie a mea. De ce Luke trebuie să aibă mereu totul?

-Nu te mai prostii atât. Știi și tu că nu ai șanse absolut deloc.

-Doar dacă..., spun eu și ridic o sprânceană.

-Nu drogatul Adam! Nu drogatul. Știi prea bine că era să ajungem la închisoare din cauza asta! Revino-ți! Mai sunt și alte fete. Și stai cuminte în banca ta. E Styles! Vrei să murim? Știi și tu de ceea ce e în stare toată familia aia. Sunt putred de bogați. Doar o singură pocnitură din deget și primești un glonț direct în cap! Treaba ta. Eu nu mă bag.

SAMI POV.

În sfârșit Luke a terminat și meciul. A venit la mine și l-am îmbrățișat. Fix atunci a venit și Damon și mi-a zâmbit într-un mod răutăcios. Din cauza asta l-am îmbrățișat mai strâns pe Luke.

-Sami iar te comporți așa. Ce ai? Mă întreabă calm, probabil observând cât de încordată sunt din nou.

-Nu am nimic, spun puțin nervoasă, plecând de acolo.

Am ajuns în baia liceului și m-am pus în fața oglinzii cu capul în jos. Cât va mai dura toată chestia asta? După ce mi-am ridicat capul l-am văzut pe Damon. Am țipat scurt și el mi-a pus mâna la gură.

-Să nu țipi dacă îți dau drumul, ai înteles?

Eu am dat din cap agitată.

-Fetiță cuminte, spune el sărutându-mă pe gât și punându-și mâna pe sânul meu drept.

Îh, scârbos!

-Lasă-mă, șoptesc eu puternic.

-Încă nu.

M-a apucat de talie obligându-mă să îmi încolăcesc picioarele în jurul taliei sale. Am încercat să mă opun dar a scos un pistol de la spate îndreptându-l spre capul meu.

-Te mai opui acum? Întreabă ridicând o sprânceană, iar eu am dat din cap negativ, fiind speriată.

Nu am avut de ales așa că până la urmă mi-am încolăcit picioarele în jurul său. M-a pus pe ghiuvetă, dându-mi bluza jos, chinuindu-se cu o mână. Pe cealaltă o avea la capul meu cu pistolul.

Mă uitam ca fraiera în gol, neștiind ce să fac. A mai încuiat și ușa. Minunat! El își continua treaba pe decolteul meu aproape gol.

Am decis să intru în jocul lui. De ce nu!?

L-am zgâriat pe spate, el gemând.

-Așa da! Mârâie el plin de satisfacție.

Mi-am continuat treaba cu mici mușcături, dure și săruturi pe linia maxilarului. Acum am ocazia perfectă! I-am luat pistolul din mână și l-am îndreptat spre el, Damon încercând să se apropie de mine.

-Un singur pas și voi trage! Spun începând să lăcrimez de frică.

M-am apropiat de ușă și am descuiat-o, mâna mea fiind încă îndreptată spre el.

Am ieșit din baie, plângând și fugind ca o bezmetică, lumea uitându-se ciudat la mine. Cred și eu. În sutien, șifonată, cu un pistol în mână și plângând. Dar nu îmi pasă. Tot ceea ce vreau acum e să mă știu departe de Damon.

Am alergat până am rămas fără aer. Nici măcar nu știu unde am ajuns.

Sper să nu dau din nou peste el că de data asta am încurcat-o rău de tot.