Angels and Demons [H.S fanfiction]

VOLUMUL 2-Capitolul 17

Drumul a fost lung. Mai lung decat ma asteptam. Cred ca o sa o sun pe Soph sa vina sa o cunoasca pe Sami. 

-Hei Soph! Ii zic in momentul in care raspunde la telefon. Ce ai zice sa vii la mine?

-S-a facut Luke. Ajung in 10 minute.

-Hmm, cine-i fata aceea pe care ai sunat-o? Ma intreaba Sami imbratisandu-ma.

-O prietena din copilarie. Ai sa o adori. E sacaitoare uneori si foarte plicti...

-Continua! Spune prietena mea de o viata, zambind fals.

-Si eu ma bucur sa te vad, ii spun imbratisand-o strans, caci nu ne-am mai vazut de mult timp.

-Eu sunt Sophia. Dar imi poti spune Soph. Si ma bucur sa te cunosc.

-Eu sunt Samira, prietena lui Luke. Incantata de cunostina.

Se vor intelege de minune.

-Luke, iti voi rapi printesa. Vreau sa mergem sa facem mii de cumparaturi.

-Eu sunt de acord. Spune Sami. Ne vedem mai tarziu iubire. Spune si imi da un sarut scurt pe buze dupa care pleaca impreuna cu Soph.

SAMI POV.

Fata asta e chiar de treaba. E amuzanta, imi place cum se imbraca, si nu e deloc plictisitoare. Chiar stie ce vrea de la viata.

Mainile chiar ma dor. Am cumparat o gramada de haine. Se pare ca voi mai avea nevoie de un dulap nou in camera mea.

-Hai sa mergem sa mancam, mi-e foame. Se plange Sophia, eu facand la fel in sinea mea.

Dupa ce am ocupat un loc, ea s-a dus sa comande pizza pentru amandoua. Dupa un sfert de ora ajunge la masa la care stam.

-Si..Samira, unde inveti?

-Pai m-am mutat de curand la liceul in care invata Luke. Adica stiu ca mai este foarte putin si se termina anul asta scolar dar voiam sa prind loc pentru anul viitor si acum nu puteam opri studiile.

-Uuu, se pare ca vom fi colege, asta daca pici in clasa cu mine. Dar asta vedem luni.

-Si cum te-ai cun..

-Hei Sophia. Ne intrerupe o fata cu o tava in mana din discutia noastra. Nu stiu de ce, dar nu imi place de ea. Cine e fata asta? O intreaba.

-Prietena lui Luke. Spune Sophia putin plictisita.

-Inteleg.

-Pai eu ma duc pana la baie. Le spun celor doua fete putin stanjenita.

Cealalta fata, al carui nume nu il stiu, s-a ridicat apucand tava. Poate voia sa plece. Nu i-am acordat atentie si m-am trezit cu pastele ei cu sos, pe bluza mea curata. Cel putin, era curata. 

-Ce naiba? Fii si tu atenta pe unde mergi! Strig eu deja enervata la culme.

-Oh, dar scuza-ma. Chiar nu am vrut. Spuse aceasta cu o voce de nevinovata, mimand o expresie dramatica. Lasa-ma sa te sterg! Spuse, apucand un servetel, intinzand pata si mai tare.

Deja nervoasa peste limite, mi-am luat toate sacosele pe care le aveam si am coborat la parter, lumea uitandu-se la mine ca la extraterestrii. Ce!? Nu au mai vazut oameni patati pe bluzele lor, nervosi si aratand ca si cum in urmatoarea fractiune de secunda ar omori pe cineva? Normal ca nu. Doar ei nu s-au intalnit cu o nebuna care din nu stiu ce motiv isi iroseste pastele acelea delicioase pe ei. Sper sa nu o mai vad in veci. Iar daca ar fi sa o vad, cred ca ajung sa imi fac bagajele si sa plec tocmai la socola.

Am chemat un taxi, acesta ducandu-ma la destinatia pe care i-am spus-o.

-Ce doamne iarta-ma s-a intamplat cu tine? Te-ai batut cu o bunicuta pentru o portie de mancare?

-Nu e amuzant! Spun, trantindu-ma pe pat si oftand greoi. Eram la masa cu Sophia si venise o fata, nu stiu cum o cheama...si nici nu vreau sa stiu. Si cand m-am ridicat sa plec la baie, a venit spre mine si s-a izbit de mine "din greseala". 

-Maya...