Angels and Demons [H.S fanfiction]

VOLUMUL 2- Capitolul 18

Și iată cum a trecut weekend-ul. Azi e prima mea zi de școală în acest liceu. Recunosc că am puține emoții dar îl am pe Luke cu mine deci nu îmi fac griji absolut deloc.

Fiind luna mai am decis să mă îmbrac cu o rochie crem cu niște motive florale, un cardigan negru și o pereche de tocuri negre. Pentru machiaj am optat pentru un ruj nude, tuș și puțin rimel. Nu voiam să fiu machiată strident încă din prima zi. Deocamdată vreau să fac o impresie bună tuturor. Îi trimit un mesaj lui Luke în care îi spun să mă aștepte în fața casei mele. După ce mă asigur că totul e gata cobor, îl salut pe tata și ies afară unde mă așteaptă Luke.

-Esti foarte frumoasa iubito! Spune si ma saruta cast pe buze.

-Mergem? Il intreb in timp ce urc dar nu a mai avut timp sa raspunda.

Am facut 20 de minute pana la liceu. Nu e departe, dar traficul de azi dimineata a fost infernal. Liceul e super. Cel putin exteriorul...nu am cuvinte la cat de frumos e. Peste tot erau bancute, flori de toate culorile, iarba taiata si multe mese. Bineinteles, ca in orice liceu existau bisericute. Pitipoancele se holbau intr-una la mine. Am ceva pe fata si nu stiu eu? Baietii mai populari, unde se incadra si Luke, ne-au salutat. Cred ca o sa fac cunostinta cu ei mai tarziu. Majoretele care repetau niste miscari de dans. Rockerii care ascultau metal sau cum naiba se numeste, la o boxa destul de mica. Dar pentru marimea ei, muzica se auzea destul de tare. Gameri, cei antisociali, logic. Cum poti sta 24/24 de ore in fata unui calculator si sa te joci intr-una? Cum? Nu ii voi intelege niciodata. Tocilarii si multi altii. 

Luke a spus sa nu mergem la prima ora. Am acceptat, dar sigur voi da de dracu urmatoarea ora. Mai ales ca aveam chimia. A venit si Sophia cu noi. Ne-am dus la o masa unde observ baietii care mai adineaori ne-au salutat. Ma uit la unul dintre ei si ma incrunt usor. Mi se pare cunoscut. Poate e din cauza distantei. Ne apropiem din ce in ce mai mult de ei.

-Hei baieti, spune Luke. Ea e iubita mea, Sami.

-Incantata, le spun eu.

Baiatul care am presupus ca mi se pare a imi fi cunoscut, statea cu spatele la mine. Era putin incordat. Cel putin asa se vedea.

-Hai Damon, ce ai azi?

Damon...Urasc numele asta. Nu putea sa il cheme altfel? Cand s-a intors, m-a privit in ochi iar eu socata si in acelasi timp blocata, am scapat paharul cu cafea pe care il aveam in mana.

Nu se poate sa fie el. Nu se poate... Din instinct m-am dus in spatele lui Luke si ma uitam cu frica la Damon.

-Sami esti bine? Ma intreaba Luke.

-...

-Sami! Ridica Luke tonul dar nu ma deranjeaza desi am tresarit putin, trezindu-ma din transa in care eram.

-Da..sunt bine. Spun si plec.

Intru pe coridorul pustiu al liceului si ma rezem cu capul de dulapul meu. De ce el? De ce fix in liceul asta? Si cand dracu s-a mutat? Nu era la facultate? Un al treilea razboi mondial are loc in capul meu. 

-Ti-a fost dor de mine papusa? Spune cineva cu o voce care trezeste fiori in mine. Si nu fiori buni. Teama. 

Am inghitit in sec intorcandu-ma cu fata la el.

-Ce vrei de la mine? Spun cu o voce tremuranda.

-Stii? Sa continuam ceea ce nu am putut termina atunci. Inca mai tin minte iubire. Sa nu crezi ca am uitat. 

In acel moment ma strange dur de ambele incheieturi si se apropie cu buzele de buzele mele. Cred ca nici un milimetru nu e dinstanta dinte ele dupa care imi da drumul la o mana si cu mana sa ma apuca dur de barbie, incat cateva lacrimi in coltul ochilor isi fac aparitia.

-Nu ai sa scapi asa usor de mine Perez.