21 Mai 2016
Fugi de mine,
Fugi de ce nu îți face bine,
Cuvinte sunt destule,
Fapte nu așa multe,
Inima bate deși n-am rugat-o să facă asta,
Pixul scrie, nu îi se mai termină pasta,
Concentrarea mi-am pierdut-o de mult,
Scrisul meu nu promovează vreun cult,
Muzica rulează prin pustietate,
Inima mea nu a ajuns niciodată departe,
Sper să pot iubi când vorbesc cu cineva,
Dar parcă tot timpul sunt altcineva,
M-am săturat să mă tot satur de mine,
M-am săturat să nu dau deloc de bine,
Inima, nu mă ajută să trăiesc,
Sentimentele, nu mă ajută să iubesc,
Fac ceva și greșesc mereu,
Parcă când iubesc nu reușesc să fiu eu,
Sunt din stană zici,
Uneori vreau pe cineva să-mi vindece acele cicatrici,
Care sunt pe inima mea neagră,
Mintea departe vrea să meargă,
Sunt inutil, nu-mi văd rostul vieții,
Inima mea nu e la nimeni, nici tu n-o mai deții,
Sunt matur, fără nimeni prin toate,
Faptele mele sunt prea pătate,
Scriu, altceva nu pot face,
Mi-a rămas gândul la numurire, m-a împuns cu ale ei ace,
Aveam inimă în piept, dar parcă mă renega,
Ascult de conștiință, când nu mai pot visa,
Copilărie, mi-e dor de tine,
De ce ai plecat departe de mine?,
Deși am ajuns la vârsta maturității, nu sunt ce vreau,
Hai înapoi dragă copilărie, să fiu ce alții nu erau,
Sunt gol, cu sufletul pătat,
Ai plecat tată când nu ai aflat,
Că fiul tău e bun la ceva,
Că sunt ce nu credeam că va fi persoana mea,
Am iubit, am rămas rănit și singur,
Nimeni nu mă înțelegea, toate am avut să le îndur,
Acum, acum e momentul meu,
Să fiu ce nu credeam, dar măcar pot fi eu,
Frumusețea e doar un ambalaj atrăgător,
Doar sufletul e nemuritor,
Sunt nemuritor în scrisul meu,
Dar muritor de rând, în varianta adevăratului eu,
Sunt conștient că nu am influență asupra nimănui,
Sunt banal, dar nu pot fi al orcărui,
Om ce trece prin viața mea,
La sfârșit poate voi muri lângă o ea,
Deși mi se pare prea mult de la o viață săracă,
M-am săturat să nu reușesc să las inima să facă,
Ce e menită, adică să iubească,
Inima mea ar trebui să se oprească...
