13 Mai 2017
Simt cum interiorul nu vrea să mă înţeleagă,
Simt cum totul prost începe să meargă,
Când simt fericire, mă enervez că nu pot fi stabil,
Mă enervez atât de tare că sunt sensibil,
O voce îmi șoptește că e mult prea bine,
Să fie adevărat deși, totul are culoare cu tine,
Tu ești starea mea de bine și ce am mai bun,
Parcă sunt prost, că ești totul și nu îţi spun,
Nici măcar nu îţi arăt, sunt prost,
Drama începe odată cu ploaia, nu e legat de ce a fost,
Când te iau în braţe atunci inima îmi bate,
N-aș vrea să te ţin de mine departe,
Că ești un suflet bun și nu vreau să te rănesc,
Mă simt penibil că înapoi nu-ţi zâmbesc,
N-am nevoie de alta,trebuie să înţelegi asta,
Am stări pe care nu le cunosc, nu vreau să îţi simt lipsa,
Vreau ca mereu să te strâng la pieptul meu,
Vreau să te protejez când îţi e greu,
Că mă comport ca un prost și asta ma enervează,
Tu ai rămas tot, tot ce mai contează....
