Scrisoarea 19

7 1 0
                                    

7 August 2016

Închis într-un trup, aș vrea să evadez,
Să ies dracului din mine să nu mai cedez,
Sunt sensibil, dar nu observi,
Sunt bun, dar n-ai să vezi,

Oamenii ce-i întâlnesc mă fac să vreau,
Să mor la următorul pas, să nu mai stau,
Să nu mai trăiesc prin atâtea iluzii,
Frumusețea moare în fiecare zi,

Nu irosi timpul oamenilor din viața ta,
Dacă faci asta ți se va vedea aroganța,
Așa că distruge-ți timpul cum poți tu,
Bea, fumează fii ca restu',

Dar după să nu te plângi că îți e rău,
Să nu te plângi că ești un bou,
Am uitat ce sunt, nici nu vreau să-mi amintesc,
Dar parcă poezia mă inspiră să mă regăsesc,

Să fac să îmi fie bine e greu,
Nimeni nu mă iubește, nu mă iubesc nici eu,
Pe oameni nu îi interesează cum sunt,
Voi fi bine la 3 sub pământ,

Sunt alungat de inimă,
Tu sufletule ascultă-mă,
Spune ce să fac să mor curând?,
Să mor, să plec râzând, văzând,
Că tot ce credeam că mă iubește,
Se bucură că am plecat, mor fata mea, hai zâmbește...

Fără Titlu Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum