Scrisoarea 17

14 2 0
                                    

30 Iulie 2016

Mă descarc prin scris de ceva vreme,
Doar foaia mă ajută când dau de probleme,
Și de pot iubi pe cineva, tot mă doare sufletul,
Și de par fericit, deși par ca altul,

Eu nu sunt ca ei, adică pe scurt,
Nu sunt ca voi, de la cineva nu vreau mult,
Ci doar să îmi vorbească, să o simt lângă mine,
Chiar de e la distanță, asta îmi face bine,

De ar fi să aleg între scris și fericire,
L-aș trăda, nu-mi oferă decât dezamăgire,
Decât file din trecut, ce încă dor,
Am pierdut mult, pe nimeni nu ador,
Dar dacă am să o fac, voi începe să iubesc,
Voi începe să trec peste trecut, să zâmbesc,
Că toți mă întreabă de ce sunt așa,
Eu fac ce simt, deci asta mi-e starea,

Pot iubi doar dacă cineva face la fel,
La fel cu mine, să fiu în viața ei un el,
Va deveni și ea o ea în a mea,
Voi fi altfel de dimineață, mi s-ar schimba retina,
Aș evita și rutina doar să am pe cineva,
Să pot fi stabil, nu tot timpul altcineva,

Nu-mi face bine ignoranța sau lăsarea deoparte,
Lupt, doar să am din câștig și eu o parte,
Cer puțin, pentru unii mult,
De aia pe mulți în viața mea i-am dat pe mut,

Nu-mi fac timp să zâmbesc și să trec peste trecut,
Dar seara nu rezist, mă doare crunt,
Ține lumea departe de tine,
Mai ales dacă te rănește și nu-ți face bine...

Fără Titlu Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum