14 Noiembrie 2016
Totul a luat fiinţă și s-a stins,
Eu sunt încă de abis atins,
Încă îmi e dor de tine draga mea,
Încă îmi e dor de dulcea voce a ta,
Trec zile în șir și mă simt tot mai ocolit,
De prieteni, familie, nu sunt iubit,
Am o viață ce nu o merit, asta știu,
Sunt un nimeni, scriu, e prea târziu,
Prea târziu să mai fac să fie bine,
Poate prea târziu să mai fiu doar eu cu tine,
Că ţie îţi rezervă ceva frumos viitorul,
Nu ca mie, stând și simţindu-ţi dorul,
Mă distrug pe interior, mă doare,
Am spus asta de mii de ori, nu e o întâmplare,
Pentru că tu nu ai fost ca restul, draga mea,
Tu, tu ai fost și ești scăparea mea,
Scăparea mea din acest iad,
Simt că fără tine iau foc și ard,
Lipsa ta face ca focul să fie mai agresiv,
Tu erai a mea, eu al tău, totul era progresiv,
Acum în viață mea totul merge în declin,
Nu mă simt bine, sunt de ură plin,
Nu am răbdare să mai caut pe cineva,
Tocmai de aceea nu iubesc pe nimenia,
Ţi-aș spune acum ce simt, dar oare,
Oare ar mai avea rost, poate ar fi ultima încercare,
Dar nu vreau să mă grăbesc,
Vreau să știu de ce zâmbesc când zâmbesc,
Vreau să știu cum e să fii mereu bine dispus,
Vreau să fiu eu, tu și cel mai frumos apus,
Că în doi totul prinde culoare și înflorește,
Cu tine văd cum răul mă ocolește,
Răul nu intervine când iubirea s-a stabilit,
Fiindcă iubirea invinge orice, e tot ce ţi-ai dorit,
Vin sărbătorile, dar oare cum voi fi,
Voi fi la fel ca în anii trecuţi, fără chef de a trăi,
Vremea asta rece mă încălzește sufletește,
Gerul de afară îmi face inima neagră, zâmbește,
Aș vrea să nu am inimă și sentimente,
Poate așa aș trece ușor peste dificile momente,
Aproape fiecare piesă îmi aduce aminte de tine,
Aproape totul pare că merge spre rău din bine,
Dă-mi iubire, sunt prea gol,
Poate că până acum, m-am descris ca cel mai trist actor...
